Pretty Woman.

Sunt abonată de ceva vreme la newsletterul unui site cu știri, iar astăzi una dintre știri avea titlul următor: ”FOTO. Șoc în modă. Cealaltă față a anorexiei. Coperta neașteptată pentru Vogue.” Intru pe respectivul site să văd ce s-a mai întâmplat, ce anorexică a mai murit și dau de alt titlu: ”Un nou prototip de femeie. Tot ce știam despre modele va fi dat uitării. FOTO.”

Este vorba mai exact despre revista Vogue Italia, a cărui copertă conține o fotografie cu 3 modele grase. De fapt grase e fooooarte mult spus, [mai ales după o vizită în S.U.A.] sunt niște femei normale, superbe, cu forme bine definite, care ar da pe oricine pe spate...bine, din punctul meu de vedere. Posibil să nu gândească toată lumea la fel, posibil ca bărbații să prefere modelele construite din scobitori.

• ”șoc în modă”, ”copertă neașteptată”, ”un nou prototip de femeie”. Prima mea reacție a fost: să mori tu??! un nou prototip de femeie? dar noi, cele care suntem departe de a fi anorexice, ce am fost până acum?? mutanți? pe bune??!!!

• ”tot ce știam despre modele va fi dat uitării” - aici vroiam de fapt să ajung.

În fiecare an se face câte o campanie anti-anorexice/ anti-modele anorexice. Se face puțină vâlvă, niște numere de revistă dedicate femeilor/modelelor normale sau chiar celor supraponderale, niște interviuri, vedete care își spun povestea sau care dezbat subiectul, designeri care promit să nu mai aleagă modelele anorexice pentru show-urile lor, și multe altele. Din păcate, în fiecare an, aceștia rămân cu promisiunea.

Eu am fost model timp de 2 ani, după care am luat o pauză pentru că trebuia să învăț pentru BAC și m-am îngrășat aproximativ 3 kg. Când m-am mutat în București pentru facultate, am fost la agenția cu care lucram și mi-au spus că trebuie neapărat să slăbesc. Eu îmi spuneam ”nu e greu, sunt 3 kg, sunt obișuită să mănânc puțin, le dau jos repede”. Din păcate, corpul meu în timp s-a schimbat, voința nu mai era aceeași, sport nu mai făceam, îmi schimbasem și mediul de viață și mi-a fost mult mai greu să slăbesc. Din cauza curelor pe care le-am făcut, din dorința de a fi din nou în centrul atenției pentru câteva ore pe lună, am reușit doar să mai pun niște kilograme în plus.

Nu sunt grasă, sunt absolut normală, și ies mult prea rar în fuste scurte în public pentru că sunt mereu agasată de diverse ”personalități”. Cred că sunt chiar mai slabă decât fetele din imagine, dar dacă mă duc acum la agentul meu și îi spun că vreau din nou să lucrez probabil va râde de mine, și dacă nu o va face, îmi va spune că trebuie să dau jos vreo 10 kg, fără să exagerez. La suprafață se vorbesc multe, se promit multe, se discută, se dezbate, dar pe cei din domeniu chiar nu-i interesează, ei își văd de treaba lor și își dau toată silința în fabricarea pe bandă a anorexicelor. Pardon! a supermodelelor.

Eu când arătam perfect...pentru ei.

[Isabelle Caro - modelul care a murit în 2010]

Eu sunt de părere că modelele trebuie să arate bine, să fie aproape de perfecțiune, mai ales cele care prezintă pentru designerii importanți, și sunt atâtea care îmi plac și care arată excepțional fără să fie anorexice. Din păcate cele care sunt mai aproape de normalitate sunt deja cunoscute și dorite de toți designerii, dar majoritatea modelelor arată ca niște scânduri, plate, sau mai rău, unele încep să aibă și ”găuri”, ceea ce e chiar disprețuitor.

Bineînțeles, aș prefera ca toate modelele să arate ca cele de pe coperta Vogue, ca niște femei adevărate și sexy într-un mod sănătos, și aici mă refer la psihic, nu neapărat la corp, dar cred că este greu să găsești fete care să aibă ceva kilograme în plus și să nu aibă pic de celulită, pentru că și asta ar fi dizgrațios. În cazul în care s-ar cere numai modele de genul acesta, sunt sigură că ar fi o mulțime care s-ar strădui și ar munci serios pentru a satisface nevoile designerilor.

Sunt de părere că cerințele designerilor nu se vor schimba prea curând, cel puțin nu cu o campanie atât de mică și nu cu atitudini de genul: ”un nou prototip de femeie”. Deja îmi imaginam, gata, au trecut toți la modelele de tip androgin, ceea ce nu mă deranjează în vreun anume fel, dar este cam neobișnuit. Este un vis foarte frumos, îmi pot imagina un runway show cu modele ca cele de pe coperta Vogue, dar este mult prea departe de realitate.

Mai rău este că toate fetele vor să arate ca modelele lenjeriilor Victoria's Secret și sunt atât de multe fete anorexice. Eu dacă mai continuam mult dădeam în bulimie, și sinceră să fiu nu știu care boală e mai rea. De multe ori mi s-a întâmplat să mi se ceară sfatul în cure de slăbire și de fiecare dată mi-am sfătuit prietenele să nu se chinuie să slăbească pentru că nu vedeam rostul, mi se părea o muncă în van, și plus de asta, toate arătau/arată foarte bine. Eu dacă nu aș fi trecut prin lumea modei aș fi fost un om normal fără să-mi bat capul cu dietele de slăbire, dar acum am o minte și un corp care vor rămâne cu sechele pentru tot restul vieții.

Sunt foarte curioasă cum vor decurge lucrurile după numărul din iulie al revistei Vogue Italia, voi încerca chiar să găsesc una, dar chiar nu cred că se va renunța la modelele subponderale, iar prototipul femeii perfecte care este promovat peste tot în lume și care ne este prezentat pe toate căile mass-media ne va urmări într-un mod la fel de excesiv.

Enjoy!

Iulia F.