O fapta buna

La vârsta de 3 ani, doctorii mi-au depistat o boală grea și obișnuită pentru un copil. Am avut infecție cu E-coli, o bacterie care nu m-a lăsat deloc să trăiesc o copilărie normală. Timp de 10 ani am fost foarte chinuită de tot sistemul medical, cu antibiotice, tot felul de pastile, prafuri, și alte porcării care aveau un gust prost și care mă distrugeau încet pe interior; toate astea în fiecare zi, de 3 ori. Am fost internată peste tot, dar spitalul de la Iași era preferatul meu, pentru că aveam o cameră plină cu jucării special pentru mine.

Tot acest chin a durat până când am ajuns la domnul Pavel Chirilă, un doctor și un om extraordinar, care va rămâne cu siguranță în istorie și în inimile miilor de români pe care i-a tratat cu medicina naturistă. Am început tratamentul și după câteva luni bacteria a dispărut. Îmi aduc aminte și acum cât de fericită eram când mi-a spus mama că a primit analizele și că aveam șanse foarte mari să mă vindec definitiv.

De atunci Dr. Pavel Chirilă a rămas medicul nostru de familie, și de fiecare dată când avem o problemă mai importantă îi facem o vizită în Voluntari. Îi mulțumesc acum pentru prima oară și îl recomand cu mare drag tuturor.

Domnului doctor Chirilă îi place să ajute oamenii, în special pe cei bolnavi, și printre multe alte gesturi, a înființat Fundația Sf. Irina dedicată îmbunătățirii calității vieții bolnavilor de cancer în stadiu terminal, fără familii sau sprijin financiar. Anul acesta a depus un nou proiect pentru a obține fonduri nerambursabile, cu ajutorul cărora să construiască o clinică de recuperare a bolnavilor de cancer în stadiu incipient. Proiectul Nera se dedică construirii primului Centru de Recuperare Oncologică din România - Clinica Nera, proiect care reprezintă motivul acestui articol.

Știați că 57 de oameni află zilnic, în România, că au cancer? Dar că această boală este a doua cauză de mortalitate a țării? Sau că România este pe primul loc în Europa în frecvența acestei boli? Sunt sigură că auziți mereu despre o persoană care a fost diagnosticată cu cancer, sau care a murit deja de cancer. Este cumplit. Trăim într-o lume groaznică din punctul de vedere al sănătății, însă Dl. Dr. Chirilă vine în ajutorul acelor bolnavi construind prima clinică de recuperare oncologică din România.

Construcția clinicii a început deja în Valea Nerei, ea va fi de tip rezidențial cu 42 de saloane, iar din ce am văzut pe site-ul dedicat acesteia, seamănă mult cu sanatoriile din occident. Fiecare bolnav va fi găzduit într-un salon cu un singur pat, timp de 14 zile, și din informațiile pe care le am, internarea în această clinică va fi gratuită.

Proiectul Nera a obținut o finanțare UE, în valoare de 70% din totalul costurilor, iar Fundația Sf. Irina trebuie să acopere restul de 30%, și aici este nevoie de noi toți, cei cu suflet bun. Valoarea totală a proiectului este de 4.574.658 €, iar noi trebuie să adunăm în jur de 1.500.000 €. Eu am donat deja 2 €, iar părinții mei chiar astăzi au semnat un contract de sponsorizare prin care donează 20% din impozitul pe profit al companiei pentru care lucrează, bani care oricum merg către stat (și ca prin magie, pe urmă dispar, așa că de ce să nu facem o faptă bună cu ei?!).

Am învățat de-a lungul timpului că un om nu poate face absolut nimic singur, și că are nevoie de ajutor pentru a reuși, motiv pentru care vă rog să fiți alături de mine și să-i dăm o mână de ajutor domnului doctor și echipei lui, pentru strânge restul de bani și pentru a completa finanțarea.

61.522 € s-au strâns deja. Adunăm și noi restul? Dacă ești alături de mine, există mai multe modalități:

• poți promova Proiectul Nera postând linkul site-ului pe wall-ul tău de Facebook; pentru asta accesează site-ul www.clinicanera.ro/ro/, și în josul paginii vei găsi semnul ”+” pe care trebuie să dai click.
  

• cu ajutorul bannerelor de promovare pentru cei care au blog (le găsești aici)

• printr-un contract de sponsorizare cu societatea la care lucrezi, prin care poți redirecționa 20% din impozitul pe profit; link aici

• donează 2 euro prin sms la 890 sau cât îți vrea inimioara prin transfer bancar:

RO67 DARO 0002 0006 4936 RO02 în RON

RO24 DARO 0002 0006 4936 EU02 în EUR

Găsești o mulțime de detalii pe site-ul www.clinicanera.ro, accesează site-ul, informează-te și nu fi ignorant! Dacă nu poţi dona, spune-le prietenilor și cunoștințelor tale despre acest proiect, poate va ajunge informația la urechile cui trebuie.

Ai făcut o faptă bună astăzi?
Iulia F.

Ploaie de primavara in decembrie

Ador ploaia...iubesc să alerg și să dansez în ploaie...când eram mică făceam piruete în ploaie până amețeam...încă îmi place să mă joc în ploaie. De ce plouă în decembrie? Nu știu. Dar plouă superb.

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,

Înnebunitele ploi și ploile calme,

Ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei,

Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit,

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,

Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,

Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți,

Să amețească, privindu-mă astfel, bărbații.

Știu că-i urât să spui ”Sunt cea mai frumoasă femeie”,

E urât și poate nici nu e adevărat,

Dar lasă-mă atunci când plouă,

Numai atunci când plouă,

Să rostesc magica formulă ”Sunt cea mai frumoasă femeie”.

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă

Și-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt

Și rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu

Ești departe plecat și eu te aștept,

Și tu știi că eu te-aștept,

Sunt cea mai frumoasă femeie și știu să te aștept

Și totuși aștept.

E-n aer miros de dragoste viu,

Și toți trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,

Pe-o asemenea ploaie poți să te-ndrăgostești fulgerător,

Toți trecătorii sunt îndrăgostiți,

Și eu te aștept.

Doar tu știi -

Iubesc ploile,

Iubes cu patimă ploile, înnebunitele ploi și ploile calme,

Ploile feciorelnice și ploile-dezlănțuite femei...

[Ana Blandiana - Descântec de ploaie]

Vă doresc o zi minunată!

Iulia F.

Sunt fericita!

Primul lucru de care m-am bucurat când am ieșit din aeroportul Otopeni, venind din China, a fost aerul rece și curat, care părea de munte. Imaginați-vă, aer de munte în cel mai poluat oraș din România! Aerul acolo era umed și de foarte multe ori respiram greu, de parcă mă sufoca cineva. Când ne apropiam de Guangzhou de-abia așteptam să văd orașul de sus, așa cum mereu o fac înainte să aterizez undeva, dar aici nu am putut. Era un strat foarte gros de nori, era urât și gri și nu-mi permitea să văd nimic. Inițial am crezut că sunt nori obișnuiți și este așa doar pentru că este o vreme urâtă afară. Dar nu, așa era mereu.

Autostrada Aeroport Baiyun => PanYu, Hotel PanYu

Să vă mai spun de zonele industriale unde tușeam toți câte puțin pentru că simțeam cum ne zgârie ceva pe gât? Era un mic chin să vizităm fabricile de la marginea orașului... eram fericiți că nu trebuie să locuim în China pe termen lung, însă ne părea rău pentru cei ce lucrau acolo zilnic pentru noi, europenii, americanii și australienii, ca să avem produse ieftine și să economisim 2 lei..sau cenți, după caz. Ei tușeau în fiecare zi, e ceva normal, face parte din viața lor. Când ne îndreptam spre acele zone puteam observa emisiile industriale încă de pe autostradă, și cerul era mult mai gri și mai dens. De fiecare dată ne miram și ne întristam oarecum, pentru că este într-adevăr trist, mai ales când le vezi fețele ieșit din comun de fericite. Noi avem un aer minunat și nu știm să-l apreciem, iar chinezii trăiesc cum o fac, și sunt fericiți și mulțumiți la extrem de ceea ce au, pentru că AU ceva!

În cele 3 săptămâni de locuit în Guangzhou, nu am văzut nici măcar o dată soarele așa cum îl vedem în țărișoara noastră, pe care atât de mult o blamăm, să te uiți pe cer și să te orbească până și cu ochelarii la ochi. Nu...în China îl căutam și nu-l găseam. Era foarte cald și înădușeală, dar soare...ioc. De vreo 2 ori l-am văzut așa:

În jurul orei 16 30

Mă uitam la soare minute întregi și nu-mi venea să cred cum este posibil așa ceva. Să poți privi soarele fără să te ardă ochii și fără să orbești imediat după, pentru câteva secunde. Mă uitam la soare așa cum mă uit la o poză, și nu simțeam nimic, decât tristețe.

E ciudat, și poate veți spune că exagerez, dar abia acum mi-am dat seama cam cât de mult iubesc Soarele. Este incredibil cum îmi sărută fața și pielea, cu razele sale pline de căldură, aproape în fiecare zi. Îmi dă o stare euforică, și zâmbesc ca o nebună pe stradă de parcă sunt îndrăgostită. Așa suntem noi...nu știm să apreciem ceea ce avem, până nu îl/o pierdem.

Și apoi mai este și cerul...CERUL! V-ați uitat vreodată la cer pentru câteva minute? Să-i observați culoarea albastră incredibil de frumoasă și să vă bucurați de ea ca și cum ar fi pentru ultima oară când o puteți privi? Eu doar atunci când eram mică, și doar pentru că eram mirată că și noi avem cer fără nori, exact ca în imaginile frumoase de la televizor.

Noi avem cer fără nori! Nu știu dacă vă puteți da seama cam ce înseamnă asta și cam cât de recunoscători și fericiți ar trebui să fim.

Am crezut că e ceva de moment, și că aceste stări pe care le aveam în parcarea aeroportului vor dispărea curând, dar nu. Astăzi se împlinește o lună de când m-am întors și sunt din ce în ce mai îndrăgostită de Aerul nostru, Soarele și Cerul.

Dimineața, când ies din casă, prima oară respir aerul rece, mă las mângâiată de soarele cald și admir cerul albastru și mă trezesc instant. Mă bucur și mulțumesc pentru ceea ce am, iar ziua mea devine mai bună. Acum tânjesc după plimbările lungi, și mă bucur de ele diferit față de cum o făceam înainte.

Astăzi cerul este superb, privește-l!

Iulia F.