Trebuie sa-mi cer iertare pentru ca nu ti-am acordat atentia de care ai nevoie. Imi cer iertare pentru ca te-am lasat de izbeliste, pentru ca te-am uitat intr-un coltisor prafuit al acestei lumi dominate de indiferenta. In ultima perioada mi-am dorit o schimbare, o transformare in ceva mult mai bun, mai matur, mai profesionist, nimic nu ma mai multumeste si poate asta e motivul pentru care nu ma mai simt atat de atrasa de tine. Nu mai am pic de inspiratie, nu mai stiu ce cuvinte sa-ti spun, cum sa-ti vorbesc sau cum sa ma comport cu tine.
Nici macar acum, cand m-am hotarat sa-ti scriu, nu reusesc sa-mi astern cuvintele pe aceasta hartie virtuala. Sunt sigura ca ma iubesti si ca ma poti ierta cu usurinta, insa, nu sunt atat de sigura ca eu pot reveni la cea de dinainte, la persoana aceea care te indragea atat de mult si care avea atatea planuri de viitor pentru o relatie unica si frumoasa. La un moment dat pe parcursul acestor ultime luni ceva m-a facut sa ma schimb si nu reusesc sa-mi dau seama daca in bine sau in rau, cert este ca sunt extrem de nedumerita si turmentata, iar tu esti unul dintre cei din jurul meu pe care (poate) ii fac sa sufere (mai mult sau mai putin).
Imi doresc din suflet sa ma regasesc si sa-mi revin, sa fiu din nou acea persoana vesela, sa-mi doresc din nou sa devin mai curajoasa si dezinvolta. Imi doresc sa am din nou starea aceea de spirit care ma determina sa fiu creativa si sa-ti acord atentia pe care o meriti pe deplin.
Pentru indragitul meu blog,
A ta mica scriitoare,
Iulia F.
