Astazi am intarziat la micul dejun pentru ca am schimbat ora aiurea, dar ne-au primit chiar daca deja incepusera sa stranga si mai ramasese un singur baiat, si l-a ajutat sefa lui sa ne serveasca. Ne-a facut totusi observatie de vreo 3 ori si ne-a zis maine sa venim inainte cu o ora sa se termine micul dejun. Vreau sa incerc cat mai multe ciudatenii in materie de mancare si le iau pe rand. Azi am incercat
paine cu nuca, fiarta/coapta la abur (foarte buna), doua gogosele,
una nasoala,
alta mai acceptabila (nu am idee ce contin, dar aia alba cred ca e facuta din aluat de orez), si
bambus crud (acceptabil).
Aici sunt foarte putine treceri de pietoni si in intersectiile mari sunt
pasaje pentru calatori, ceea ce mi se pare mai mult decat o idee buna, mai ales ca masinile nu prea observa pietonii, poa’ sa fie pe mama zebrei.
Pietele din China town din New York m-au facut foarte curioasa sa vad o piata din China, si nu sunt foarte diferite, aici sunt si
prospaturi, in NY erau doar uscaturi (oase de capra, alune, ciuperci, piei, testicule de oaie, si tot felul). Pentru ca si azi am avut zi libera am fost sa vedem o piata si un supermarket; as spune ca am fost la cumparaturi intr-o piata si un supermarket, dar sa vrei si nu ai ce cumpara. Adica..nu ma intelegeti gresit, sunt fooooooooooarte multe produse, exista o diversitate enorma, dar nu sunt chiar pe placul nostru, si nu suntem o familie de oameni pretentiosi, eu chiar am fost invatata sa mananc orice.
In piata sunt multe legume si fructe care nu ajung pe la noi, sau daca ajung arata diferit, la noi zici ca-s din plastic, astea arata bine si proaspat fara sa para pictate. Este in schimb o mare
mizerie, si nu mai vine Protectia Consumatorului, sau Inspectoratul Sanitar Veterinara, sau mai stiu eu cine, ca sa faca nu stiu ce controale si sa mai dea niste amenzi la niste sarmani care vor sa-si vada de treaba lor si atat.
Portocalele alea verzi nu sunt chiar portocale, ci ceva corcitura de citrice, nu sunt crude, miros excelent, dar la gust nu sunt chiar excelente, ci mai degraba bunicele. Daca in magazinele de haine vanzatorii mai stiu cate o cifra sau un hello, aici nu stie nimeni nimic in engleza sau vreo alta limba straina, asa ca daca vrei sa cumperi vreo
ciuperca anume esti pe cont propriu.
Cei care vand pui, au o
camaruta cu puii vii in custi unde ii si curata, si pe cei taiati ii expun pe o
masa fara vreo protectie gen folie de plastic sau hartie. Probabil sunt curati, eu doar va spun ce-am vazut. Am descoperit si de ce erau atat de negre pulpele de pui prajite dintr-un magazin cu carne, pentru ca ei au
pui negru! Nu am crezut ca exista si asa ceva, zici ca au baut petrol, si la pret sunt putin mai scumpi decat cei obisnuiti.
Am vazut tot felul de vietati ale marii, dar pesti mai putin, si oricum nu este cine stie ce macrou pe care scrie crap, e
peste adevarat si foarte mare. Am vazut si
sarpe de vanzare! :O Stiam ca se mananca dar a fost un soc sa-i vad vii cum misuna prin ligheane. Am ajuns la una dintre tarabe exact cand cumpara o tanti un pungoi mare, si cand ne-a vazut cum ne uitam toti 3 ca la felul paispe, ne-a explicat in engleza ca nu sunt de mancare, sunt sa-i puna in balta, probabil mancare pentru pestii lor mari. Am mai vazut: niste
viermi albi,
broaste testoase,
broaste (raioase), iar serpi, niste pestisori care semanau cu viermi mai mari, si tot felul de
gandaci, scoici, crabi,
raci normali si
unii mai de soi (semanau cu niste raci mai ciudati, dar nu stiu ce erau), pulpe de pui si oase de ceva
, ambele uscate si atarnate pe sus, niste
muraturi expuse pe podea, niste chinezoaice care faceau un fel de
ravioli cu carne, mate
crude si
prajite,
plamani de ceva si
limba cu tot cu gat,
branza (din orice altceva, numai din lapte de vaca nu), gheare prajite si
murate,
rat de porc,
alge,
ranza pusa la uscat, si cate si mai cate. Nu am cumparat nimic. Poate data viitoare.
Am plecat mai departe, inspre supermarket, si am dat de un
restaurant mobil unde poti sa-ti pregatesti singur mancarea. Este o masa mare cu o plita mare pe care pui un castron cu ce vrei tu de pe masa cu ingrediente. Sunt si doua persoane care te ajuta si care pregatesc mancarea dupa ce ti-ai ales ingredientele.
Aluaturile si dulciurile din aluat arata foarte ciudat, zici ca e o gelatina alba si tare, putin transparenta, probabil sunt din faina de orez ca altfel nu-mi explic.
Chinezoaicele din Panyu sunt
chic, si moderne, dar multe se imbraca cam kitchos, combina hainele aiurea. Bluza transparenta cu pantaloni scurti transparenti, bluza albastra cu pantofi rosii, si tot felul de asortari din astea. Am tot incercat sa pozez si magazinele, dar nu-mi da nimeni voie sa fac poze pe aici. Doar in piata nu mi-a facut nimeni observatie, in rest toti imi arata semnul „time out”. Au niste
papuci foarte ciudati, si multi sunt sclipiciosi,
colorati de te dor ochii, dar in toata marea aia de papuci gasesti si unii foarte deosebiti. Pana acum insa nu am vazut nimic simplu. De doua zile de cand am ajuns, tot cautam acele produse chinezesti ieftine si proaste care au impanzit Romania si Europa, dar nu le gasim sub nicio forma. Aici sunt numai branduri peste tot, si foarte rar am gasit mai multe magazine cu acelasi brand. Sunt enorm de multe magazine pentru un orasel atat de mic, dar toate sunt frumoase, de calitate si scumpe. In Romania gasesti aceleasi haine peste tot, in Bacau Luceafarul si centru au aceleasi haine ieftine si proaste, pe care noi le numim „chinezarii”; si exact aceleasi haine le gasesti si la Braila, Suceava, Cluj, Bucuresti si in toata tara.
Am observat ca toata lumea are uniforma. Elevii au o uniforma tip trening, cu pantaloni lungi si largi sport, si o bluza sau un tricou din acelasi set, si fiecare scoala are culorile ei. Dar si angajatii normali au uniforma, si tin foarte mult la orice detaliu. Receptionistele au pana si clamele din par si brosele din piept la fel, iar prin magazinele cu haine vanzatoarele sunt imbracate la fel si foarte frumos, elegant.
Intre piata si supermarket am trecut pe langa
dozatorul cu lapte de cocos, sa-si ia mama portia promisa, insa a vazut pe cineva cum bea sucul direct dintr-o
nuca de cocos si i s-au aprins imediat antele. Am cerut si noi la fel, si s-a vazut diferenta fata de cel din dozator despre care acum suntem siguri ca are si zahar. De data asta ne-am asezat si noi masa pentru ca erau cam grele nucile si am avut noroc pentru ca o
chinezoaica de langa noi stia engleza si a inceput sa vorbeasca cu noi. Era sotia celui care ne-a dat cocosul si la ora 11 30 lua pranzul (la 11 e pranzul, si la 5 e cina). A fost foarte simpatica si ne-a dat tot felul de informatii. Are 21 de ani si cand i-am spus ca si eu am la fel, m-a intrebat daca sunt maritata. Ne-a spus ce salariu are sotul ei (l-am divulgat in articolul anterior fara sa-mi dau seama – o medie de 1800 ron/luna), ne-a spus ca ei nu musca pur si simplu din cocos asa cum am facut noi dupa ce am terminat sucul, si il taie feliute si ii pun zahar, si ne-a recomandat sucul de bambus dupa ce am intrebat daca gatesc
bambusul expus langa taraba. Nu mi-am imaginat ca poate iesi
atat de mult suc dintr-o bucata de bambus care-mi parea uscata, si gustul nu este groaznic, dar nici nu cred ca voi mai bea a doua oara (spre deosebire de mama – ii plac mai mult bauturile ciudate decat mancarea lor).
In spatele tatalui meu puteti vedea o alta nuca de cocos, mai cruda, cu un invelis diferit, si are mai putin suc decat nucile noastre.
Intre timp, s-au asezat alti
3 chinezi langa noi cu nuci de cocos. Nu stiau engleza, dar ne-am inteles de minune prin semne. Nu mai muscasera din nuca de cocos niciodata asa cum am facut noi, dar nu-i nimic ca au invatat acum, cel cu care am facut poza are 42 de ani si are un copil de varsta mea, si i-a placut foarte mult de mine (m-au pozat de vreo doua ori). Numai eu si ex-Columbeanca ce ne mai pozam cu chinezi.
In
supermarket am dat iar de putina mizerie, si cativa gandaci printre
pielea de sarpe si
viermii uscati pe care ii puteti vedea vii in pozele din piata. Din nou, foarte multe gheare, dar am dat in sfarsit si peste
piept de pui, care desigur ca era putin mai ieftin decat ghearele, probabil sunt vreo specialitate pentru ei.
Orezul la ei este in jur de 2 lei kg si se vinde asa cum se vinde la noi
faina, si invers. Sunt foarte multe
dulciuri, insa toate sunt ciudate si totul este impachetat in pungi mici de tot. Am observat ca oamenii cumpara portii foarte mici de mancare, cate 100 de gr de carne, aleg puiul cel mai mic, s.a.m.d. Am vazut
mazare uscata in pungulite,
chipsuri cu aroma de crabi (nu sunt rai), snacks-uri cu gust de crabi sau mazare,
branza tip snack,
carne tip snack (aripi, nelipsitele gheare) – arata oribil, nu-ti mai vine sa mananci nimic - , un departament special pentru
ceai, unde am vazut ca tin ceaiul frunze si la frigider,
jeleu tip gelatina la greu,
pesti tip snack, iaurt cu aloe,
vin de combinat cu sprite,
alune pe care noi le uscam, ei le fierb, iar
serpi, testoase, broaste,
clatite ciudate si in sfarsit
paine...doar la abur,
umeras pentru sutien, muuulte
bete si foarte putin furculite, foarte multe linguri din portelan, farfurii, cesti, pahare toate foarte mici.
Am dus cumparaturile in camera si am iesit sa mancam la un restaurant cu sushi pe care-l vazusem ieri. Toate mesele erau deja aranjate si fiecare aveam in fata o ceasca cu un plic de
ceai de orez care astepta doar apa fierbinte. Am avut noroc ca nu erau doar mancaruri ciudate si aveau (doar) titlurile traduse in engleza.
Am inceput cu
sushi. De cand astept sa mananc sushi, nici eu nu mai stiu, si nu-mi vine sa cred ca am mancat pentru prima data chiar de pe la rudele lui de acasa. A fost roll cu somon si mi-a placut. Cred ca foarte important este si sosul in care-l inmoi, noi am avut pe masa un sos de soia si o pasta verde, care inca nu stiu exact ce e, dar avea un gust puternic de hrean. Am urmarit un chinez mic sa vad ce face, le-am amestecat pe cele doua ingrediente ca si el, am inmuiat micul sushi in sos, l-am bagat in gura si...:D a fost foarte bun, doar ca am pus prea multa pasta din aia, care e foarte iute, si ma cam dureau/usturau narile, ca nici eu nu mai stiu. Senzatii tari intradevar, dar trecea repede aia.
Mai departe, eu mi-am luat
un orez amestecat cu fructe de mare care era in meniu alaturi de o mini supa, mama si-a luat
fructe de mare cu legume pe un pat de orez simplu si cu un ochi deasupra, si tata
somon cu icre de somon pe un pat de orez simplu, care era in meniu alaturi de o mini supa ca a mea, o mini salata si un castronel cu bucatele de somon prajit. Totul este mini aici. Supa care era langa orez nu se bea/mananca, asa cum am facut eu, ci se umezeste orezul ca sa-l poti lua mai usor pe bete si sa nu-ti fuga printre ele. Pana sa-si dea mama seama de asta, m-am chinuit destul de mult, reuseam si eu sa prind cate 3 boabe de orez, si incercam sa nu ma dau batuta, dar foamea parca imi trecea usor. Totul a fost excelent si de-abia astept sa mai merg acolo. Cu betele e mai greu la inceput, dar incet incet imi dau eu seama cum se face, mai arunc un ochi in stanga si-n dreapta, orice dar la furculita si lingura cat stau aici, eu nu apelez. Nu stiam cum e cu bacsisul pentru chelneri aici, si am lasat 3 yeni pentru ca atat ramasese rest de la cat am platit. 3 yeni inseamna mai putin de 2 lei, si ma gandeam ca e cam putin, dar cand i-a vazut ospatarul a afisat un zambet foarte fericit, si nu era de complezenta pentru ca plecasem de la masa si nu m-a vazut ca-l urmaresc.
Ca desert am avut din nou
iaurt inghetat cu fructe taiate mini. Prea bun.
Maine, la treaba. Sper sa nu fie foarte grea ziua pentru ca am vrut neaparat sa termin ambele articole, si cel de ieri si cel de azi, si e deja 2 30 a.m., si mai trebuie sa mai pun si pozele. Oricum, nu stiu ce m-as fi facut fara fratiorul meu drag, care ma ajuta cu postarea articolelor, si fara Cristinuca. Sunt niste dragi, si merita niste ceai chinezesc de la care iti sar creierii. Apropo, aici este doar ceai din plante, nu si din fructe, vanilie, caramel sau alte minunatii, si inca nu am vazut pliculete, ci doar plante uscate.
O noapte minunata!
Iulia F.
P.S.: Pana la urma tot cu intarziere l-am postat, pentru ca am avut probleme cu Flickr, nu pot pune mai mult de 200 de poze, asa ca am decis sa pun pozele pe Facebook ca e teren cunoscut si e mai sanatos.. Pana la sfarsitul celor 3 saptamani mai fac vreo nspe schimbari. Sunt foarte obosita si voi renunta la articolul de azi, dar va voi povesti maine ce am mai facut.
