China: The last 8 days

Aveam de gand sa scriu in fiecare zi tot ce vad si tot ce mi se intampla in China, dar din pacate planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ intotdeauna. Ma trezesc dimineata la 6 si ajung seara la 20-21 in hotel, franta de oboseala pentru ca vorbesc si merg in continuu mai mult de 14 ore. Mai ceva ca la un job, si cu toate astea imi face mare placere pentru ca invat lucruri noi, pe care nu am unde sa le invat in alta parte si despre care sunt sigura ca ma vor ajuta foarte mult pe viitor, orice as alege sa fac. S-au adunat atatea de povestit, si o multime de poze, dar imi ia prea mult timp sa ma ocup de tot, timp pe care din pacate nu il am, asa ca o sa va ofer mai multe informatii atunci cand ma voi intoarce acasa.

Pe deoparte, ma bucur ca nu mi-am trecut aici parerile din fiecare zi, pentru ca la inceput eram foarte placut impresionata de tara asta, si nu reuseam sa-mi dau seama de ce noi, europenii, avem impresia ca chinezii o duc prost si traiesc in mizerie. Am avut cateva zile libere, in care am vizitat fabricile unor posibili colaboratori si am ajuns si prin zonele industriale, unde am dat peste saracia pe care o cautam. De obicei fabrica pentru care lucreaza oamenii, trebuie sa le asigure un camin, masa, si un mediu de lucru placut, dar am vazut si oameni care spun casa unei cocioabe din lemn de 2 pe 2 m plina cu tot felul de lucruri adunate de-a lungul timpului.

De vreo 2 ori ne-am ratacit, si am ajuns in niste zone care aratau exact ca in filme, dar nu ne-am permis sa ne abatem prea mult de la drum. Sunt zone urate in China, cu oameni care traiesc intr-o mizerie si saracie, poate de nedescris, dar cu toate astea toti oamenii par fericiti. Pana si cersetorii zambesc atunci cand iti intind mana (azi am observat ca am dat peste cersetori doar in zilele de duminica). Cineva mi-a spus ca ei sunt recunoscatori ca au un serviciu. In plus, toti mananca o masa calda de cel putin 2 ori pe zi, pentru ca asta e cultura lor, cel putin intre orele 11 si 12 nu mai lucreaza niciun chinez, toti sunt prinr-un colt, mananca mancare dintr-o caserola de la un take away. Chiar si la targ, daca incepem sa vedem chinezi cu sacose pline cu caserole de mancare inseamna ca e ora mesei. Cina se ia intre 17 30 si 18 30. Mai sunt si alti factori pe care i-am observat, dar ii voi enumera in alt post.

In ceea ce priveste mancarea de aici, se gaseste mancare foarte buna si foarte ieftina, dar noi nu intram decat in restaurante care arata bine, pentru ca lor nu le pasa unde mananaca si poate fi o mare mizerie sau iti poate pune o oaie intreaga in supa pe care ti-o aduce. Mananca toate porcariile, si sunt niste mirosuri groaznice prin tot orasul. Am crezut ca ma voi obisnui atat cu privelistea, cat si cu mirosul, dar imi vine din ce in ce mai greu sa abtin sa vomit. Am vazut atatea gheare si gaturi de gaina, de cred ca nu voi mai manca gaina in viata mea.

Salata cu somon crud, caracatita cruda si icre galbene. Not really the best.

Au si mancare traditionala pe gustul nostru, care de obicei este foarte gustoasa, dar mancarurile lor sunt cat se poate de ciudate si multe fara gust. Mananca foarte mult orez si legume aburite, cat sa le inmoaie putin, si sunt mai mult crude; nici cartofii nu ii fierb asa cum facem noi, iar cei pai sunt si ei cruzi. Chinezii mananca tot ce zboara, inoata, se taraste sau merge, pe scurt tot ce misca. Am inceput sa ne obisnuim, dar incercam sa cautam mancare traditionala chinezeasca, care sa arate totusi ca a noastra si nu am avut probleme decat atunci cand am vrut sa mai incercam un restaurant nou pentru ca cel la care mancam de obicei era prea aglomerat. Am intrat intr-un restaurant pe care scria Little Sheep, dar arata foarte bine. Meniul era doar in chineza si niciun ospatar nu stia engleza. Pana la uma a venit o tipa care cred ca stia doar sa numere si sa spuna yes si no, si ne-a lamurit prin semne ca trebuie neaparat sa luam una dintre cele doua supe, una avea 3 pesti intregi, cealalta avea un miel intreg. Desigur ca ne-a pierdut de clienti inainte sa ne fi avut.

Un alt mic incident l-am avut cu angajatii de la una dintre companiile pe care le-am vizitat. Pentru ca era ora mesei, dupa ce am vizitat una dintre fabricile lor, au insistat sa mergem la masa la un restaurant local, aproape de fabrica. Ne-au intrebat cam ce ne place sa mancam, le-am zis peste si seafood si au comandat ce au vrut fara sa ne intrebe nimic. Cand au inceput ospataritele sa ne aduca mancarea am trecut peste mizeria care ni se parea ca domneste acolo (de fapt, care chiar domnea "all over it"). De ce? Pai...arata extraordinar totul. Sunt anumite...vietati pe care nu am crezut ca le voi pune in gura vreodata, dar pentru ca trebuia sa-mi arat respectul fata de niste posibili colaboratori am mancat tot ce au pus pe masa. Orez, alge, ciuperci, peste, crabi, scoici, si inca niste chestiute rosii, dar nu-mi amintesc numele acum. Nu am mancat niciodata crabi si nici nu o sa mai mananc vreodata, dar slava cerului ca nu mi-a pus vreun sarpe pe masa pentru ca atunci nu stiu cum as fi reusit sa-mi transform dezgustul de pe fata cu un zambet larg.

Zilele astea am mai vizitat o piata din apropierea hotelului, si asta parea mai curata. Eram cu mama si ne plimbam printre tarabe sa vedem ce mai vand oamenii. La una din tarabe o tanti a cantarit o gaina vie pentru un client dupa care s-a pregatit sa o taie si sa o curete ACOLO, dupa tejghea. Am plecat imediat, tura asta a fost norocul meu ca am avut timp. Dar, am mai facut cativa pasi si am dat de o tanti care vindea broaste vii unui alt client, si i le punea vii intr-o sacosa. Mi s-a parut oarecum ciudat, chiar daca nimic nu ar trebui sa ma mai mire aici.

In timp ce le cantarea m-am intors putin cu spatele si cand am revenit, ochii mei au vazut exact cum vanzatoarea taia capul unei broaste cu o foarfeca mare care nu parea foarte ascutita. Am luat-o la fuga la propriu, readeam in hohote si plangeam in acelasi timp, dar s-a intors mama si a pozat cum le dadea pielea si matele jos, asa ca don't worry.

Despre ce oameni de calitate am avut ocazia sa intalnesc in China si despre cum se fac negocierile cu poporul chinez va voi povesti intr-un post viitor, pentru ca deja e tarziu si maine incepe o alta zi lunga de stat in picioare.

Va doresc o saptamana minunata!

Iulia F.