Reteta Pizza

Oricine știe să facă o pizza, nu mai este un secret pentru nimeni. Mama face o pizza mult prea bună pentru secolul ăsta [o spun cu toată modestia], iar cunoscuții noștri, prietenii de familie, unii dintre prietenii mei, știu asta și sunt sigură că îmi vor aproba afirmația. Pentru că sunt fată, iar fiicele își ajută mamele pe la bucătărie de mici, fie că vor, fie că nu vor, am asistat de fiecare dată la procesul ”super pizza” și am învățat și eu așa-zisele secrete. Țin să menționez că această rețetă nu are absolut NICIO legătură cu pizza mamei.

În perioada ”sesiune - licență” am avut foarte multe pofte pe care nu mi le-am refuzat, dar și foarte puțin timp pentru a mi le satisface, așa că am ales întotdeauna calea cea mai ușoară. Într-o zi mi se făcuse poftă de pizza și pentru că fratele meu mi-a împărtășit pofta, am cumpărat o pizza congelată.

Am ajuns acasă amândoi înfometați, de-abia așteptam să mâncăm prima felie de pizza, grăbită am pornit cuptorul să se încălzească, am tăiat o roșie, am aruncat-o pe pizza, pac pac, s-a încălzit cuptorul, am băgat pizza și am așteptam nerăbdători 15 minute cu ketchup-ul pe masă. Însă...am așteptat degeaba. De fapt nu chiar degeaba, totuși am descoperit că trebuie reparat cuptorul. Nu a mai funcționat cum trebuia și nu a încălzit deloc, iar pizza noastră s-a decongelat puțin de la ventilator...și cam atât.

După câteva minute de chinuială și plânsete stomacale mi-am adus aminte că am găsit cu ceva timp în urmă, pe un blog culinar, o rețetă pentru pizza la tigaie. După îndelungi discuții am hotărât să facem pizza la tigaie. Buuun, zis și făcut. Eu mai și scriam la licență în același timp, motiv pentru care fratele meu a fost bucătarul șef, el fiind și autorul acestei rețete.

Ingrediente: o pizza congelată, o tigaie, o folie de staniol, ulei de măsline și..cam atât. Noi am pus și niște felii de roșii deasupra.

Pas 1: se unge una bucată folie de staniol cu ulei de măsline. De ce? Ca să nu se lipească.

Pas 2: se așează felia sau feliile, după caz.

Pas 3: se împachetează și se fac niște găuri cu scobitoarea sau cu orice altceva. De ce? Ca să iasă umezeala și să nu fie pizza fiartă la aburi.

Pas 4: se fac niște biluțe din staniol și se pun în tigaie. De ce? Ca să nu se ardă.

Pas 5: se așează pizza în tigaie, se pune capacul, se pune tigaia la foc mediu și se lasă la ”copt” aproximativ 15 minute.

Rezultatul:

În ceea ce privește această minunată și complexă rețeta, trebuie să vă spun că pentru a ajunge la forma sa finală, am ars puțin primele felii (nu atât de mult încât să nu fie comestibile pentru situația în care ne aflam). Am încercat fără staniol, fără ulei, fără găuri, fără biluțele din staniol, dar asta este cea mai bună variantă.

Enjoy!

Iulia F.

Sfat: Folosiți această metodă numai și numai dacă nu reușiți să scăpați de poftă printr-o altă variantă.