Vecinul meu.

Am un vecin...bine, vorba vine vecin, ca nu stam in acelasi bloc, dar locuieste intr-unul dintre blocurile vecine, si sta la etajul 7, ca si mine, iar vederea apartamentului in care locuiesc "se pupa" cu vederea apartamentului...dansului.

Ma veti intreba de ce este atat de special...pai...este un om minunat, splendid, iubeste animalele si florile...in fundul gol pe balcon si este unul dintre oamenii care m-au facut sa cred, inca de cand m-am mutat aici, ca Bucurestiul este plin de oameni nebuni.

Posibil sa va luati de mine si sa spuneti ca e casa lui, iar omu face ce vrea in casa lui, si pe balconu lui, pe teritoriul lui, si drepturile lui, si democratie, si eu critic aiurea si bla bla bla.

Dar... este vorba despre un om de 40 de ani, care sta dezbracat, din cap pana in picioare, pe balcon, la soare, timp in care isi mangaie matza. Mai nou si-a luat si 3 ghivece de flori, iar de dimineata le aranja si le uda. Tot in fundul gol, desigur, ca nu se poate deplasa altfel.

Daca tot vrea sa se relaxeze in fundu gol impreuna cu pisicu, sa se mute intr-o casa in mijlocul padurii, si sa ma lase sa-mi beau cafeaua linistita dimineata pe balcon, si sa-i lipseasca pe parintii din acest bloc de intrebari stupide din partea copiilor.

P.S.1: Poza e decenta.

P.S.2: Am postat-o si pe cea mai putin decenta, ca sa nu spuneti ca mint.

Va doresc o duminica fara oameni goi!

Iulia F.