The power of the jeans

Având în vedere că am o perioadă mai plină la facultate, nu mai am atât de mult timp liber la dispoziţie pentru a posta ceea ce mi-aş dori pe blog. Astăzi, căutând informaţii pe internet pentru un proiect, am dat peste un articol interesant pe care aş dori să-l împărtăşesc cu oricine are plăcerea de a-mi răsfoi blogul din când în când.

IZOLAŢIA DIN JEANS

După 25 de ani de experienţă în domeniul materialelelor de construcţie, a apărut izolaţia din jeans. O combinaţie din fibre naturale, produs superior, cu caracteristici deosebite.

Izolaţia din jeans poate fi folosită atât la interior şi exterior, cât şi pentru izolarea tavanelor. Poate fi instalată fie în structuri de lemn sau metal.

Aceste fibre de bumbac sunt eficiente în absorbţia sunetului şi deţin performanţa termică maximă.

Este foarte uşor de menevrat şi montat fără a fi nevoie de îmbrăcăminte de protecţie sau de un echipament special de respirat. Se fabrică în lăţimi supradimensionate pentru a putea acoperi o suprafaţă cât mai mare.

Acest material izolator este tratat pentru incediu, tratament ce nu acţionează doar ca o barieră contra incendiilor, dar împiedică şi dezvoltarea ciupercilor şi dăunătorilor.

Izolaţia din jeans este formată aproape în întregime din denim natural şi fibre din bumbac, care sunt 100% reciclabile, necesită o cantitate minimă de energie pentru fabricare, venind în sprijinul naturii prin reducerea poluării şi reutilizarea deşeurilor de la fabricile de jeans.

Considerat un material de construcţie ecologic, izolaţia din jeans respiră şi eliberează umiditatea în timp util, de asemenea conţine inhibatori de mucegai, nu conţine formaldehidă sau iritanţi dăunători.

Un exemplu foarte bun pe lângă locuinţele rezidenţiale în cadrul cărora se poate folosi izolaţia din denim este chiar cel mai verde muzeu din lume California Academy of Sciences din San Francisco (SUA), pe lângă oţelul 100% reciclat folosit în structura muzeului şi panourile solare s-a folosit şi izolaţia din denim reciclat.

Webgrafie:

http://greenjeansinsulation.com/

http://www.arhitecturaverde.ro/article.php?id=43

Enjoy!

Iulia F.

STINGE LUMINA!

In seara asta va fi Ora Pământului aka. Earth Hour, o oră pe care eu personal o "sărbătoresc" de când am auzit pentru prima oară de ea, asta fiind cu vreo 3 ani în urmă. Este vorba despre o zi în care timp de o oră trebuie să stingem toate luminile din casă, apartament, cameră de cămin, sau orice alt loc în care te afli la ora respectivă.

Este o campanie care a pornit din Australia, și prin care se încearcă conștientizarea uneia dintre cele mai mari amenințări actuale, schimbările climatice. În 2010, mai mult de 4500 de orașe din 128 de țări au participat la Earth Hour, moment în care campania a devenit cea mai mare acțiune de mediu din toate timpurile.

Astăzi la ora 20:30, fii alături de oamenii din celelalte 52 de orașe din România și STINGE LUMINA!.

Nu fi ignorant și nu spune: Eh! Campania merge foarte bine și fără mine. Ce rost are?

Schimbare în bine vrem toți, dar nimeni nu ia acțiune. Fă-o pentru tine și pentru copiii tăi!

Filmul de prezentare:

Eu voi stinge lumina. Dar tu?

Iulia F.

Gogol Bordello

Pe 9 martie am fost pentru prima oară în viața mea la un concert..să zicem, ceva mai mare decât cele de la Zilele Orașului Meu Drag. Nu sunt o foarte mare cunoscătoare a muzicii, nu rețin denumirile melodiilor, formațiilor, nici măcar versurile melodiilor care mă atrag. Îmi place să ascult muzică, sunt la al 2lea Ipod, dar în general am pe el melodii comerciale. Odată m-a întrebat cineva ce muzică ascult, iar răspunsul meu a fost: ce e pe la TV. Îmi plac melodiile ritmate, indiferent de genul lor, melodiile pe care să mă pot bâțâi.

În ultima vreme m-am cam săturat de tot ”ce e pe la TV” și de toate melodiile de prin cluburi, pentru că nu mai este nimic nou, sunt toate..una și aceeași, dar cu alte cuvinte. Așadar...am decis să mai caut și altceva, ceva nou pentru mine, ceva mai de calitate, și am dat peste Gogol Bordello.

Gogol Bordello este o trupă multi-etnică, Gipsy Punk, din SE-ul New York-ului, care a fost formată în 1999. La baza mixului muzical stă un Gypsy Two-Step, asemănător cu variantele est-europene de Ska, condimentat cu Punk, Metal, Rap, Flamenco, Cabaret, Roots Raggae, Italian Spaghetti Western Twang, Dub și alte sunete folosite de țiganii de pretutindeni. Poate crezi că am habar de stilurile menționate, dar..noup. Însă mă voi documenta cu siguranță pentru că am fost plăcut impresionată :D.

Membrii trupei s-au întâlnit la o nuntă în Vermont în 1998, toți fiind imigranți din Europa de Est, de aici și influențele țigănești. Astăzi fac parte din trupă: un ucrainean, doi ruși, un israelian, un etiopian, un ecuadorian, un american, o chinezoaică scoțiană și o thailandeză americană care reușesc să facă spectacole incendiare ajutându-se de acordeon, vioară (a fost cea mai tare!), tobe, trompetă, saxofon și de ce mai folosesc ei. Din câte am auzit, a fost și un român în trupă, însă nu am reușit să găsesc informații despre asta...încă. Pe lângă alte nume, au cântat cu Manu Chao (au concert în România peste vreo lună și vreau să fie a 2a mea experiență de acest gen) și cu Madonna, ea fiind fanul lor numărul unu. Click pentru video-ul cu, colaborarea ”Isla Bonita/Pala Tute”.

Solistul Eugen Hutz a dedicat o melodie ”prietenilor” de la Fanfara Ciocârlia și Taraful Haiuducilor, și deseori a ”vorbit” cu sala, sau mai bine zis, a încercat să vorbească în limba română. Nu prea am înțeles ce a avut cu sunetisul, că i-a cam dat câteva picioare în poponeț ca să plece de pe scenă.

Mi-a plăcut, e ceva nou pentru mine, și e o trupă care inspiră o explozie de energie, exact ce îmi place. Acum, când vreau să ascult ceva și nu mă pot hotărî ce, intru pe youtube, scriu ”Gogol Bordello” și apoi...totul e o aventură :).

Enjoy!

Iulia F.

Vizita la Fabrica de Cioco

Acum 2 săptămâni am primit o invitație din partea unei prietene, pe care nu am putut să o refuz, ba mai mult, am zis Da! fără prea mult timp de gândire. Invitația era pentru o vizită la Fabrica de Ciocolată Primola, și…pe bune acum, cine nu ar vrea să facă parte dintr-un episod real How it’s made?!

Când am ajuns acolo, am așteptat în clădirea cu birouri, alături de alte persoane care și-au făcut rezervare (da, e cu rezervare online, nu poți merge orișicum :) ). Noi eram 4 fete cucuiete, și ne-am fi așteptat ca ceilalți să fie ca și noi, sau chiar mai tinerei, însă mai erau încă 3 cupluri, fiecare având in jur de 27 - 30 de ani. Asta ne-a mirat pe toate, dar cel mai mult am fost uimite de faptul că unul din cupluri era acolo pentru a 2a oară; la sfârșitul articolului îți vei putea da seama și tu de ce ar vrea cineva să revadă aceleași procedee de fabricare a ciocolatei la nesfârșit.

După vreo 10 minute de așteptare, un domn foarte simpatic îmbrăcat într-un costum din catifea ciocolatie şi joben, s-a prezentat ca fiind Ionuț Ciocolatescu, gazda noastră pe parcursul întregului traseu de fabricație al unui vis ciocolatiu. Ah ! da, știu, și eu credeam că vom fi conduși prin fabrică de Willy Wonka (N.B. pentru necunoscători : Filmul ”Charlie și Fabrica de Ciocolată”), dar nu pot spune că am fost foarte dezamăgită.

”S-a încercat cu pâine și sare, cu șampanie și cocktailuri de fructe, însă nimic nu spune mai cald și mai clar ”ești binevenit” ca CIOCOLATA” ne spun cei de la Primola înainte să ne aventurăm alături de maestrul nostru favorit, îmbrăcați corespunzător, toți în hăinuțe de laborator, de unică folosință.

Ni s-a prezentat fiecare etapă a procesului de fabricare al ciocolatei, și am putut observa cum boabele de cacao prăjite se transformă dintr-o simplă pulbere într-o delicioasă ciocolată, cu sau fără umplutură. Pe toată durata vizitei am fost acompaniați de o aromă mmmmmmmmmmyammy, însă cel mai dureros a fost să vedem sacii cu ciocolată, care sunt aruncați din cauza mărimii necorespunzătoare.

”Dumnezeu le-a dat îngerilor aripi, și oamenilor ciocolata”

O altă parte a fabricii cu o aromă și mai mmmmmmmmmyammy, este secția pentru biscuiți de toate tipurile, dar pentru că atunci când am ajuns noi acolo, se schimba tipul de biscuiți care urmau a fi fabricați, nu am văzut decât niște benzi goale. Am fost însă răsplătiți cu biscuiței la discreție…asta chiar acolo, în fabrică.

Concluzia ? O tehnologie impresionantă, roboți care lucrează de zor, o curățenie deosebită în toată fabrica, și niște doamne foarte simpatice care au grijă ca noi să primim în pachețelele Primola exact ceea ce merităm.

”Ciocolata nu este un substitut pentru dragoste, ci iubirea e un substitut pentru ciocolată”

Cei de la Primola au fost plini de surprize. La sfârșitul vizitei am fost primiți în supermegaextraciococamera, mai exact, o cameră plină cu ciocolată de care vrea inimioara ta. Imaginează-ți așa : o fântână de ciocolată cu lapte, un mini dozator cu ciocolată albă, altul cu ciocolată amăruie, fructe proaspete (kiwi, banane, ananas), stafide, cereale, alune de pădure, arahide, praline de care vrei, biscuiței, negrese (ultima lor invenție), cărticele cu rețete și multă voie bună.

Noi am plecat ultimele, era totul prea frumos, exact ca un vis, însă dacă știam că vom primi un pachețel super delicios și pentru acasă am fi plecat probabil mai repede.

Totul din camera cu bunătăți a fost mult mai bun decât ceea ce există în comerț, întotdeauna mostrele de produse vor fi mult mai calitative, si ce am avut în pachețel era mult mai proaspăt și mai delicios, așadar, dacă ești genul de persoană care obișnuiește rar să-și satisfacă astfel de pofte dulci, vizita pentru fabrica Primola este una mai mult decât binevenită.

Sfat 1 : Încercați totuși să nu faceți prostia să mergeți cu stomacul gol acolo, așa cum am făcut eu.

Sfat 2 : Nu mai sta pe gânduri și fă-ți o rezervare aici.

Enjoy!

Iulia F.

Din categoria "citate favorite"

”[...] poverty is not a vice, that's a true saying. Yet I know too that drunkenness is not a virtue, and that that's even truer. But beggary, honoured sir, beggary is a vice. In poverty you may still retain your innate nobility of soul, but in beggary - never - no one. For beggary a man is not chased out of human society with a stick, he is swept out with a broom, so as to make it as humiliating as possible; and quite right too, for as much as in beggary I am ready to be the first to humiliate myself. Hence the pot-house!”

”[...] sărăcia nu e un viciu, iată un adevăr indubitabil. Dar nici beția nu e o virtute - cu atât mai puțin. Însă mizeria, e un viciu. În sărăcie, omul își mai păstrează noblețea înnăscută a sufletului; în mizerie - nimeni, niciodată. În mizerie ești gonit din societate nu cu bastonul, ci măturat cu târnul, ca să fii cât mai umilit; și e drept acest lucru, pentru că în mizerie, omul e cel dintâi înclinat să se ultragieze. De aici și sămânța de beție.”

(Dostoievski)

Enjoy,

Iulia F.

Lectie de pitzipongeala

Mi se întamplă adesea să mă abonez la newsletter-urile unor site-uri pe care nu le frecventez atât de des încât să doresc să fiu bombardată cu diverse mail-uri, dar cu toții știm cât de prietenos poate fi nemărginitul "world wide web". În urmă cu câteva zile am primit un astfel de newsletter, din partea unui site dedicat femeilor cărora le place să trăiască „urban, cool si sexy”, cu un articol care se numește „Arată-i că-ți place... luxul”.

Da, ai ghicit, este vorba despre un articol cu sfaturi pentru o femeie [prefer să nu generalizez și să bag toate femeile în aceeași oală, aici consider că este vorba despre o femeie..anume], despre cum să îi arate viitorului pretendent că îi place luxul, pentru ca cel din urmă să-și dea seama chiar de la prima întâlnire, că domnișoara este o prințesă și că trebuie tratată ca atare.

Primul sfat o îndrumă pe această femeie să poarte unghiile cât mai lungi, decorate cu ojă închisă la culoare și eventual cu niște cristale Swarovsky, pentru a-i transmite săracului bărbat că nu se dă în vânt după treburile gospodărești și că îi place să fie servită. Buuuun, să zicem că de unghii avem grijă toate femeile, dar această! femeie este sfătuită să se îmbrace DOAR cu haine scumpe și cu etichetele la vedere, pe cât posibil. După ce că „prințesa” este îndemnată să aspire la cadouri constând în haine de blană, i se mai și spune ca dacă el nu înțelege tipul de cadouri pe care aceasta le vrea și pe care le merită, atunci nici relația nu merită.

Mai urmează sfaturi de genul: poartă pantofi cu tocul înalt „ca de prințesă” [unde e trecută regula asta care spune că prințesele poartă doar pantofi cu toc?], cumpără-ți un câine pe care să-l porți în poșeta ta [ăla mai lipsește din poșeta dânsei], dăruiește-i perne și felicitări cu expresia: „sunt regina ta!”, spune-i să-și noteze numărul tău în telefon cu apelativul „prințesa”, la restaurant comandă doar băuturi din fructe, cât mai dulci, și strâmbă-te când un bărbat își comandă whisky sau își aprinde un trabuc pentru a-i arăta că ești o prințesă alintată [da da, neapărat strâmbă-te!], pune în camera ta cât mai multe animale de pluș, pentru a-i arăta, că vrei alintată și împăcată doar cu daruri scumpe în cazul în care face vreo prostie, perfect fiind un inel cu diamante.

Următorul sfat arată cam așa: „Demonstrează-i că faci parte dintr-o categorie greu de ignorat: aceea a femeilor est-europene! În afară de faptul că ești superbă (fake blonde), ai o siluetă de vis (ești moartă de foame), îți place să mergi la mall (să fii văzută), flirtezi cu toți bărbații tineri și bătrâni, te interesează contul bancar al unui tip mai mult decât numele lui.” N.B.: nu eu am pus comentariile din paranteze, acestea fiind reale, de la mama lor. Aici nu mai am ce să mai comentez, cred că totul este clar – marea ipocrizie este la ordinea zilei pentru toți, iar femeia descrisă în această ipostază, după mine, este una...de lux [if you know what I mean].

Femeia noastră are absolută nevoie de un mobil roz cu Swarowsky. Ce drăguuuuuuuț!! roooz, cu cristale. Da da, vreau și eu [Not!]. Aici nu prea am înțeles ce legătură ar avea mesajul cu sfatul, dar e un mesaj...care te unge pe inimă, așa că nu mai contează. „Ești o prințesă neajutorată care are nevoie de un prinț cu un BMW alb, care să o salveze de la o moarte sigură, prin muncă. El va afla că îți dorești o casă albă în care [...] să te joci cu păpușile (adică prietenele tale siliconate).” Mmmm..ăsta este un sfat grozav, care ne învață ceva extraordinar, și anume că munca duce la moarte sigură. Adică: dacă muncești, mori. Sau: să nu dai cu mătura în casa în care ”te joci” cu prietenele tale siliconate, pentru că vei muri.

„Poartă părul cât mai lung, pune-ți extensii sau dă-te cu mult fixativ. Mesajul transmis: adio sex! – nu ai vrea să-ți strici coafura de prințesă, te interesează foarte mult cum arăți, [...], și nu-ți permiți să transpiri, să alergi sau să stai în bucătărie.” Acest sfat îndeamnă femeia, din nou, să facă în așa fel, încât să-i arate că ea e păpușa Barbie și că trebuie ținută de bibelou.

Păi no, bine, am înțeles, femeia asta e o prințesă și trebuie recompensată cu cadouri scumpe și viață în puf roz. Dar, mă întreb eu...recompensată pentru ce?! Pentru că arată bine? Și după descrierea făcută: fake blonde, moartă de foame, mobil roz, haine cu etichetele la vedere, mult fixativ pe părul fals, unghii cât mai lungi, nu știu zău cât de bine arată femeia aia, pentru că eu nu am o imagine foarte plăcută în minte. În afară de moțăială și alintat, ea nu face nimic. În bucătărie nu intră, alte treburi gospodărești nu, sex nu, job nu, și pe deasupra, mai și flirtează cu toți bărbații, fie ei tineri sau bătrâni. Poate știi tu să-mi răspunzi la întrebare: Ce face această femeie pentru ca un bărbat să-i ofere o viață de lux?

Normal că România e plină de fete ca Simona Senzual, Andreea Tonciu, și alte alea, având în vedere că mass-media ne încurajează să fim niște tute, niște falseturi cu principii pe care eu nu dau doi bani. Când am citit prima oară articolul mi-am spus că nu se poate să existe o asemenea femeie, dar m-am gândit mai bine și mi-am adus aminte de site-ul cu și despre pitzipoance. Din păcate lumea devine din ce în ce mai proastă, iar dacă așteptăm ca toți oamenii să devină inteligenți, ne pierdem vremea de pomană.