Iulia F.

Marketing

2012-02-02T22:04:00.003+02:00

Happy New..Valentine's Day folks!

Enjoy!

Iulia F.

O fapta buna

2011-12-08T21:28:00.016+02:00

La vârsta de 3 ani, doctorii mi-au depistat o boală grea și obișnuită pentru un copil. Am avut infecție cu E-coli, o bacterie care nu m-a lăsat deloc să trăiesc o copilărie normală. Timp de 10 ani am fost foarte chinuită de tot sistemul medical, cu antibiotice, tot felul de pastile, prafuri, și alte porcării care aveau un gust prost și care mă distrugeau încet pe interior; toate astea în fiecare zi, de 3 ori. Am fost internată peste tot, dar spitalul de la Iași era preferatul meu, pentru că aveam o cameră plină cu jucării special pentru mine.

Tot acest chin a durat până când am ajuns la domnul Pavel Chirilă, un doctor și un om extraordinar, care va rămâne cu siguranță în istorie și în inimile miilor de români pe care i-a tratat cu medicina naturistă. Am început tratamentul și după câteva luni bacteria a dispărut. Îmi aduc aminte și acum cât de fericită eram când mi-a spus mama că a primit analizele și că aveam șanse foarte mari să mă vindec definitiv.

De atunci Dr. Pavel Chirilă a rămas medicul nostru de familie, și de fiecare dată când avem o problemă mai importantă îi facem o vizită în Voluntari. Îi mulțumesc acum pentru prima oară și îl recomand cu mare drag tuturor.

Domnului doctor Chirilă îi place să ajute oamenii, în special pe cei bolnavi, și printre multe alte gesturi, a înființat Fundația Sf. Irina dedicată îmbunătățirii calității vieții bolnavilor de cancer în stadiu terminal, fără familii sau sprijin financiar. Anul acesta a depus un nou proiect pentru a obține fonduri nerambursabile, cu ajutorul cărora să construiască o clinică de recuperare a bolnavilor de cancer în stadiu incipient. Proiectul Nera se dedică construirii primului Centru de Recuperare Oncologică din România - Clinica Nera, proiect care reprezintă motivul acestui articol.

Știați că 57 de oameni află zilnic, în România, că au cancer? Dar că această boală este a doua cauză de mortalitate a țării? Sau că România este pe primul loc în Europa în frecvența acestei boli? Sunt sigură că auziți mereu despre o persoană care a fost diagnosticată cu cancer, sau care a murit deja de cancer. Este cumplit. Trăim într-o lume groaznică din punctul de vedere al sănătății, însă Dl. Dr. Chirilă vine în ajutorul acelor bolnavi construind prima clinică de recuperare oncologică din România.

Construcția clinicii a început deja în Valea Nerei, ea va fi de tip rezidențial cu 42 de saloane, iar din ce am văzut pe site-ul dedicat acesteia, seamănă mult cu sanatoriile din occident. Fiecare bolnav va fi găzduit într-un salon cu un singur pat, timp de 14 zile, și din informațiile pe care le am, internarea în această clinică va fi gratuită.

Proiectul Nera a obținut o finanțare UE, în valoare de 70% din totalul costurilor, iar Fundația Sf. Irina trebuie să acopere restul de 30%, și aici este nevoie de noi toți, cei cu suflet bun. Valoarea totală a proiectului este de 4.574.658 €, iar noi trebuie să adunăm în jur de 1.500.000 €. Eu am donat deja 2 €, iar părinții mei chiar astăzi au semnat un contract de sponsorizare prin care donează 20% din impozitul pe profit al companiei pentru care lucrează, bani care oricum merg către stat (și ca prin magie, pe urmă dispar, așa că de ce să nu facem o faptă bună cu ei?!).

Am învățat de-a lungul timpului că un om nu poate face absolut nimic singur, și că are nevoie de ajutor pentru a reuși, motiv pentru care vă rog să fiți alături de mine și să-i dăm o mână de ajutor domnului doctor și echipei lui, pentru strânge restul de bani și pentru a completa finanțarea.

61.522 € s-au strâns deja. Adunăm și noi restul? Dacă ești alături de mine, există mai multe modalități:

poți promova Proiectul Nera postând linkul site-ului pe wall-ul tău de Facebook; pentru asta accesează site-ul www.clinicanera.ro/ro/, și în josul paginii vei găsi semnul ”+” pe care trebuie să dai click.

cu ajutorul bannerelor de promovare pentru cei care au blog (le găsești aici)

printr-un contract de sponsorizare cu societatea la care lucrezi, prin care poți redirecționa 20% din impozitul pe profit; link aici

donează 2 euro prin sms la 890 sau cât îți vrea inimioara prin transfer bancar:

RO67 DARO 0002 0006 4936 RO02 în RON

RO24 DARO 0002 0006 4936 EU02 în EUR

Găsești o mulțime de detalii pe site-ul www.clinicanera.ro, accesează site-ul, informează-te și nu fi ignorant! Dacă nu poţi dona, spune-le prietenilor și cunoștințelor tale despre acest proiect, poate va ajunge informația la urechile cui trebuie.

Ai făcut o faptă bună astăzi?
Iulia F.

Ploaie de primavara in decembrie

2011-12-06T11:52:00.005+02:00

Ador ploaia...iubesc să alerg și să dansez în ploaie...când eram mică făceam piruete în ploaie până amețeam...încă îmi place să mă joc în ploaie. De ce plouă în decembrie? Nu știu. Dar plouă superb.

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,

Înnebunitele ploi și ploile calme,

Ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei,

Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit,

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,

Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,

Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți,

Să amețească, privindu-mă astfel, bărbații.

Știu că-i urât să spui ”Sunt cea mai frumoasă femeie”,

E urât și poate nici nu e adevărat,

Dar lasă-mă atunci când plouă,

Numai atunci când plouă,

Să rostesc magica formulă ”Sunt cea mai frumoasă femeie”.

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă

Și-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt

Și rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu

Ești departe plecat și eu te aștept,

Și tu știi că eu te-aștept,

Sunt cea mai frumoasă femeie și știu să te aștept

Și totuși aștept.

E-n aer miros de dragoste viu,

Și toți trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,

Pe-o asemenea ploaie poți să te-ndrăgostești fulgerător,

Toți trecătorii sunt îndrăgostiți,

Și eu te aștept.

Doar tu știi -

Iubesc ploile,

Iubes cu patimă ploile, înnebunitele ploi și ploile calme,

Ploile feciorelnice și ploile-dezlănțuite femei...

[Ana Blandiana - Descântec de ploaie]

Vă doresc o zi minunată!

Iulia F.

Sunt fericita!

2011-12-04T10:42:00.007+02:00

Primul lucru de care m-am bucurat când am ieșit din aeroportul Otopeni, venind din China, a fost aerul rece și curat, care părea de munte. Imaginați-vă, aer de munte în cel mai poluat oraș din România! Aerul acolo era umed și de foarte multe ori respiram greu, de parcă mă sufoca cineva. Când ne apropiam de Guangzhou de-abia așteptam să văd orașul de sus, așa cum mereu o fac înainte să aterizez undeva, dar aici nu am putut. Era un strat foarte gros de nori, era urât și gri și nu-mi permitea să văd nimic. Inițial am crezut că sunt nori obișnuiți și este așa doar pentru că este o vreme urâtă afară. Dar nu, așa era mereu.

Autostrada Aeroport Baiyun => PanYu, Hotel PanYu

Să vă mai spun de zonele industriale unde tușeam toți câte puțin pentru că simțeam cum ne zgârie ceva pe gât? Era un mic chin să vizităm fabricile de la marginea orașului... eram fericiți că nu trebuie să locuim în China pe termen lung, însă ne părea rău pentru cei ce lucrau acolo zilnic pentru noi, europenii, americanii și australienii, ca să avem produse ieftine și să economisim 2 lei..sau cenți, după caz. Ei tușeau în fiecare zi, e ceva normal, face parte din viața lor. Când ne îndreptam spre acele zone puteam observa emisiile industriale încă de pe autostradă, și cerul era mult mai gri și mai dens. De fiecare dată ne miram și ne întristam oarecum, pentru că este într-adevăr trist, mai ales când le vezi fețele ieșit din comun de fericite. Noi avem un aer minunat și nu știm să-l apreciem, iar chinezii trăiesc cum o fac, și sunt fericiți și mulțumiți la extrem de ceea ce au, pentru că AU ceva!

În cele 3 săptămâni de locuit în Guangzhou, nu am văzut nici măcar o dată soarele așa cum îl vedem în țărișoara noastră, pe care atât de mult o blamăm, să te uiți pe cer și să te orbească până și cu ochelarii la ochi. Nu...în China îl căutam și nu-l găseam. Era foarte cald și înădușeală, dar soare...ioc. De vreo 2 ori l-am văzut așa:

În jurul orei 16 30

Mă uitam la soare minute întregi și nu-mi venea să cred cum este posibil așa ceva. Să poți privi soarele fără să te ardă ochii și fără să orbești imediat după, pentru câteva secunde. Mă uitam la soare așa cum mă uit la o poză, și nu simțeam nimic, decât tristețe.

E ciudat, și poate veți spune că exagerez, dar abia acum mi-am dat seama cam cât de mult iubesc Soarele. Este incredibil cum îmi sărută fața și pielea, cu razele sale pline de căldură, aproape în fiecare zi. Îmi dă o stare euforică, și zâmbesc ca o nebună pe stradă de parcă sunt îndrăgostită. Așa suntem noi...nu știm să apreciem ceea ce avem, până nu îl/o pierdem.

Și apoi mai este și cerul...CERUL! V-ați uitat vreodată la cer pentru câteva minute? Să-i observați culoarea albastră incredibil de frumoasă și să vă bucurați de ea ca și cum ar fi pentru ultima oară când o puteți privi? Eu doar atunci când eram mică, și doar pentru că eram mirată că și noi avem cer fără nori, exact ca în imaginile frumoase de la televizor.

Noi avem cer fără nori! Nu știu dacă vă puteți da seama cam ce înseamnă asta și cam cât de recunoscători și fericiți ar trebui să fim.

Am crezut că e ceva de moment, și că aceste stări pe care le aveam în parcarea aeroportului vor dispărea curând, dar nu. Astăzi se împlinește o lună de când m-am întors și sunt din ce în ce mai îndrăgostită de Aerul nostru, Soarele și Cerul.

Dimineața, când ies din casă, prima oară respir aerul rece, mă las mângâiată de soarele cald și admir cerul albastru și mă trezesc instant. Mă bucur și mulțumesc pentru ceea ce am, iar ziua mea devine mai bună. Acum tânjesc după plimbările lungi, și mă bucur de ele diferit față de cum o făceam înainte.

Astăzi cerul este superb, privește-l!

Iulia F.

Romanii sunt oameni buni

2011-11-17T13:27:00.007+02:00

De fiecare data cand plec in alta tara si intalnesc oameni noi, ii intreb ce parere au despre Romania, si de fiecare data incep sa-mi laud tara cu partile ei minunate. Multi dintre strainii de varsta mea nici nu stiu unde este Romania, insa probabil ca multi se si abtin de la comentarii.

In Romania sunt oameni rai, stresati, nesimtiti, prosti, s.a.m.d., dar fiecare tara isi are leprele ei. Niciun cetatean din lumea asta nu cred ca este multumit de tara sa. Eu mi-am promovat mereu tara, cu mandrie, pentru ca sunt inconjurata de oameni buni, care la randul lor sunt inconjurati de alti oameni buni si asa mai departe. Avem o tara extraordinar de frumoasa, cu oameni frumosi si destepti, dar din pacate nu stim sa promovam decat asistentele sexy fara minte, violurile, scandalurile si mai stiu eu ce alt politician pedofil sau care sufera de cleptomanie.

Prin primavara am cunoscut 2 francezi pe care i-am ajutat, impreuna cu o prietena, sa descopere Bucurestiul. Desigur, i-am intrebat si pe ei ce parere au despre Romania, dar asta abia la sfarsitul mini-vacantei. Mi-au spus ca inainte sa ajunga in Romania nu stiau mare lucru despre tara, dar ca sunt placut impresionati de ce le-am aratat si de ce au avut ocazia sa vada in Bucuresti. Nu sunt o superficiala, si nu i-am dus cu o masina de lux dintr-o zona buna in alta zona si mai buna a orasului. Le-am aratat 2 zile din viata unui student, incepand de dimineata cu covrigul de la Romana si cateva ore in ASE (atat cladirea nou, cat si cea veche) si terminand cu o noapte intr-un club rusesc. La sfarsit mi-au spus ca de-abia asteapta sa se intoarca in Romania, dar de data asta pentru mai mult timp pentru a vizita si alte orase din Romania.

O experienta mai trista am avut-o atunci cand am intalnit niste italieni in China, care la auzul propozitiei "Suntem din Romania" au tacut si au inceput sa ne priveasca suspicios.

Haideti sa ne promovam pe noi - cei buni, si nu pe noi - leprele. Da, mai avem de muncit, si acum sunt mai dezamagita ca niciodata de tara asta, dar nu vreau sa aleg calea simpla, sa ma intorc cu spatele si sa fug cat ma tin picioarele, sau sa fiu nepasatoare. Eu voi incerca mereu sa schimb in bine tara in care locuiesc si sper ca si voi veti face la fel.

Acum va sugerez sa participati la aceasta campanie si sper ca veti ajuta si voi la imbunatatirea imaginii noastre in lume.

Promoveaza-te pe tine!

Iulia F.

http://www.romaniisuntdestepti.ro/

P.S.: Promit ca in curand voi continua sa postez articole in legatura cu experienta pe care am trait-o in China.

China: The last 8 days

2011-10-23T15:44:00.011+03:00

Aveam de gand sa scriu in fiecare zi tot ce vad si tot ce mi se intampla in China, dar din pacate planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ intotdeauna. Ma trezesc dimineata la 6 si ajung seara la 20-21 in hotel, franta de oboseala pentru ca vorbesc si merg in continuu mai mult de 14 ore. Mai ceva ca la un job, si cu toate astea imi face mare placere pentru ca invat lucruri noi, pe care nu am unde sa le invat in alta parte si despre care sunt sigura ca ma vor ajuta foarte mult pe viitor, orice as alege sa fac. S-au adunat atatea de povestit, si o multime de poze, dar imi ia prea mult timp sa ma ocup de tot, timp pe care din pacate nu il am, asa ca o sa va ofer mai multe informatii atunci cand ma voi intoarce acasa.

Pe deoparte, ma bucur ca nu mi-am trecut aici parerile din fiecare zi, pentru ca la inceput eram foarte placut impresionata de tara asta, si nu reuseam sa-mi dau seama de ce noi, europenii, avem impresia ca chinezii o duc prost si traiesc in mizerie. Am avut cateva zile libere, in care am vizitat fabricile unor posibili colaboratori si am ajuns si prin zonele industriale, unde am dat peste saracia pe care o cautam. De obicei fabrica pentru care lucreaza oamenii, trebuie sa le asigure un camin, masa, si un mediu de lucru placut, dar am vazut si oameni care spun casa unei cocioabe din lemn de 2 pe 2 m plina cu tot felul de lucruri adunate de-a lungul timpului.

De vreo 2 ori ne-am ratacit, si am ajuns in niste zone care aratau exact ca in filme, dar nu ne-am permis sa ne abatem prea mult de la drum. Sunt zone urate in China, cu oameni care traiesc intr-o mizerie si saracie, poate de nedescris, dar cu toate astea toti oamenii par fericiti. Pana si cersetorii zambesc atunci cand iti intind mana (azi am observat ca am dat peste cersetori doar in zilele de duminica). Cineva mi-a spus ca ei sunt recunoscatori ca au un serviciu. In plus, toti mananca o masa calda de cel putin 2 ori pe zi, pentru ca asta e cultura lor, cel putin intre orele 11 si 12 nu mai lucreaza niciun chinez, toti sunt prinr-un colt, mananca mancare dintr-o caserola de la un take away. Chiar si la targ, daca incepem sa vedem chinezi cu sacose pline cu caserole de mancare inseamna ca e ora mesei. Cina se ia intre 17 30 si 18 30. Mai sunt si alti factori pe care i-am observat, dar ii voi enumera in alt post.

In ceea ce priveste mancarea de aici, se gaseste mancare foarte buna si foarte ieftina, dar noi nu intram decat in restaurante care arata bine, pentru ca lor nu le pasa unde mananaca si poate fi o mare mizerie sau iti poate pune o oaie intreaga in supa pe care ti-o aduce. Mananca toate porcariile, si sunt niste mirosuri groaznice prin tot orasul. Am crezut ca ma voi obisnui atat cu privelistea, cat si cu mirosul, dar imi vine din ce in ce mai greu sa abtin sa vomit. Am vazut atatea gheare si gaturi de gaina, de cred ca nu voi mai manca gaina in viata mea.

Salata cu somon crud, caracatita cruda si icre galbene. Not really the best.

Au si mancare traditionala pe gustul nostru, care de obicei este foarte gustoasa, dar mancarurile lor sunt cat se poate de ciudate si multe fara gust. Mananca foarte mult orez si legume aburite, cat sa le inmoaie putin, si sunt mai mult crude; nici cartofii nu ii fierb asa cum facem noi, iar cei pai sunt si ei cruzi. Chinezii mananca tot ce zboara, inoata, se taraste sau merge, pe scurt tot ce misca. Am inceput sa ne obisnuim, dar incercam sa cautam mancare traditionala chinezeasca, care sa arate totusi ca a noastra si nu am avut probleme decat atunci cand am vrut sa mai incercam un restaurant nou pentru ca cel la care mancam de obicei era prea aglomerat. Am intrat intr-un restaurant pe care scria Little Sheep, dar arata foarte bine. Meniul era doar in chineza si niciun ospatar nu stia engleza. Pana la uma a venit o tipa care cred ca stia doar sa numere si sa spuna yes si no, si ne-a lamurit prin semne ca trebuie neaparat sa luam una dintre cele doua supe, una avea 3 pesti intregi, cealalta avea un miel intreg. Desigur ca ne-a pierdut de clienti inainte sa ne fi avut.

Un alt mic incident l-am avut cu angajatii de la una dintre companiile pe care le-am vizitat. Pentru ca era ora mesei, dupa ce am vizitat una dintre fabricile lor, au insistat sa mergem la masa la un restaurant local, aproape de fabrica. Ne-au intrebat cam ce ne place sa mancam, le-am zis peste si seafood si au comandat ce au vrut fara sa ne intrebe nimic. Cand au inceput ospataritele sa ne aduca mancarea am trecut peste mizeria care ni se parea ca domneste acolo (de fapt, care chiar domnea "all over it"). De ce? Pai...arata extraordinar totul. Sunt anumite...vietati pe care nu am crezut ca le voi pune in gura vreodata, dar pentru ca trebuia sa-mi arat respectul fata de niste posibili colaboratori am mancat tot ce au pus pe masa. Orez, alge, ciuperci, peste, crabi, scoici, si inca niste chestiute rosii, dar nu-mi amintesc numele acum. Nu am mancat niciodata crabi si nici nu o sa mai mananc vreodata, dar slava cerului ca nu mi-a pus vreun sarpe pe masa pentru ca atunci nu stiu cum as fi reusit sa-mi transform dezgustul de pe fata cu un zambet larg.

Zilele astea am mai vizitat o piata din apropierea hotelului, si asta parea mai curata. Eram cu mama si ne plimbam printre tarabe sa vedem ce mai vand oamenii. La una din tarabe o tanti a cantarit o gaina vie pentru un client dupa care s-a pregatit sa o taie si sa o curete ACOLO, dupa tejghea. Am plecat imediat, tura asta a fost norocul meu ca am avut timp. Dar, am mai facut cativa pasi si am dat de o tanti care vindea broaste vii unui alt client, si i le punea vii intr-o sacosa. Mi s-a parut oarecum ciudat, chiar daca nimic nu ar trebui sa ma mai mire aici.

In timp ce le cantarea m-am intors putin cu spatele si cand am revenit, ochii mei au vazut exact cum vanzatoarea taia capul unei broaste cu o foarfeca mare care nu parea foarte ascutita. Am luat-o la fuga la propriu, readeam in hohote si plangeam in acelasi timp, dar s-a intors mama si a pozat cum le dadea pielea si matele jos, asa ca don't worry.

Despre ce oameni de calitate am avut ocazia sa intalnesc in China si despre cum se fac negocierile cu poporul chinez va voi povesti intr-un post viitor, pentru ca deja e tarziu si maine incepe o alta zi lunga de stat in picioare.

Va doresc o saptamana minunata!

Iulia F.

China: Day 2

2011-10-14T21:55:00.004+03:00

Astazi am intarziat la micul dejun pentru ca am schimbat ora aiurea, dar ne-au primit chiar daca deja incepusera sa stranga si mai ramasese un singur baiat, si l-a ajutat sefa lui sa ne serveasca. Ne-a facut totusi observatie de vreo 3 ori si ne-a zis maine sa venim inainte cu o ora sa se termine micul dejun. Vreau sa incerc cat mai multe ciudatenii in materie de mancare si le iau pe rand. Azi am incercat paine cu nuca, fiarta/coapta la abur (foarte buna), doua gogosele, una nasoala, alta mai acceptabila (nu am idee ce contin, dar aia alba cred ca e facuta din aluat de orez), si bambus crud (acceptabil).

Aici sunt foarte putine treceri de pietoni si in intersectiile mari sunt pasaje pentru calatori, ceea ce mi se pare mai mult decat o idee buna, mai ales ca masinile nu prea observa pietonii, poa’ sa fie pe mama zebrei.

Pietele din China town din New York m-au facut foarte curioasa sa vad o piata din China, si nu sunt foarte diferite, aici sunt si prospaturi, in NY erau doar uscaturi (oase de capra, alune, ciuperci, piei, testicule de oaie, si tot felul). Pentru ca si azi am avut zi libera am fost sa vedem o piata si un supermarket; as spune ca am fost la cumparaturi intr-o piata si un supermarket, dar sa vrei si nu ai ce cumpara. Adica..nu ma intelegeti gresit, sunt fooooooooooarte multe produse, exista o diversitate enorma, dar nu sunt chiar pe placul nostru, si nu suntem o familie de oameni pretentiosi, eu chiar am fost invatata sa mananc orice.

In piata sunt multe legume si fructe care nu ajung pe la noi, sau daca ajung arata diferit, la noi zici ca-s din plastic, astea arata bine si proaspat fara sa para pictate. Este in schimb o mare mizerie, si nu mai vine Protectia Consumatorului, sau Inspectoratul Sanitar Veterinara, sau mai stiu eu cine, ca sa faca nu stiu ce controale si sa mai dea niste amenzi la niste sarmani care vor sa-si vada de treaba lor si atat. Portocalele alea verzi nu sunt chiar portocale, ci ceva corcitura de citrice, nu sunt crude, miros excelent, dar la gust nu sunt chiar excelente, ci mai degraba bunicele. Daca in magazinele de haine vanzatorii mai stiu cate o cifra sau un hello, aici nu stie nimeni nimic in engleza sau vreo alta limba straina, asa ca daca vrei sa cumperi vreo ciuperca anume esti pe cont propriu.

Cei care vand pui, au o camaruta cu puii vii in custi unde ii si curata, si pe cei taiati ii expun pe o masa fara vreo protectie gen folie de plastic sau hartie. Probabil sunt curati, eu doar va spun ce-am vazut. Am descoperit si de ce erau atat de negre pulpele de pui prajite dintr-un magazin cu carne, pentru ca ei au pui negru! Nu am crezut ca exista si asa ceva, zici ca au baut petrol, si la pret sunt putin mai scumpi decat cei obisnuiti.

Am vazut tot felul de vietati ale marii, dar pesti mai putin, si oricum nu este cine stie ce macrou pe care scrie crap, e peste adevarat si foarte mare. Am vazut si sarpe de vanzare! :O Stiam ca se mananca dar a fost un soc sa-i vad vii cum misuna prin ligheane. Am ajuns la una dintre tarabe exact cand cumpara o tanti un pungoi mare, si cand ne-a vazut cum ne uitam toti 3 ca la felul paispe, ne-a explicat in engleza ca nu sunt de mancare, sunt sa-i puna in balta, probabil mancare pentru pestii lor mari. Am mai vazut: niste viermi albi, broaste testoase, broaste (raioase), iar serpi, niste pestisori care semanau cu viermi mai mari, si tot felul de gandaci, scoici, crabi, raci normali si unii mai de soi (semanau cu niste raci mai ciudati, dar nu stiu ce erau), pulpe de pui si oase de ceva, ambele uscate si atarnate pe sus, niste muraturi expuse pe podea, niste chinezoaice care faceau un fel de ravioli cu carne, mate crude si prajite, plamani de ceva si limba cu tot cu gat, branza (din orice altceva, numai din lapte de vaca nu), gheare prajite si murate, rat de porc, alge, ranza pusa la uscat, si cate si mai cate. Nu am cumparat nimic. Poate data viitoare.

Am plecat mai departe, inspre supermarket, si am dat de un restaurant mobil unde poti sa-ti pregatesti singur mancarea. Este o masa mare cu o plita mare pe care pui un castron cu ce vrei tu de pe masa cu ingrediente. Sunt si doua persoane care te ajuta si care pregatesc mancarea dupa ce ti-ai ales ingredientele.

Aluaturile si dulciurile din aluat arata foarte ciudat, zici ca e o gelatina alba si tare, putin transparenta, probabil sunt din faina de orez ca altfel nu-mi explic.

Chinezoaicele din Panyu sunt chic, si moderne, dar multe se imbraca cam kitchos, combina hainele aiurea. Bluza transparenta cu pantaloni scurti transparenti, bluza albastra cu pantofi rosii, si tot felul de asortari din astea. Am tot incercat sa pozez si magazinele, dar nu-mi da nimeni voie sa fac poze pe aici. Doar in piata nu mi-a facut nimeni observatie, in rest toti imi arata semnul „time out”. Au niste papuci foarte ciudati, si multi sunt sclipiciosi, colorati de te dor ochii, dar in toata marea aia de papuci gasesti si unii foarte deosebiti. Pana acum insa nu am vazut nimic simplu. De doua zile de cand am ajuns, tot cautam acele produse chinezesti ieftine si proaste care au impanzit Romania si Europa, dar nu le gasim sub nicio forma. Aici sunt numai branduri peste tot, si foarte rar am gasit mai multe magazine cu acelasi brand. Sunt enorm de multe magazine pentru un orasel atat de mic, dar toate sunt frumoase, de calitate si scumpe. In Romania gasesti aceleasi haine peste tot, in Bacau Luceafarul si centru au aceleasi haine ieftine si proaste, pe care noi le numim „chinezarii”; si exact aceleasi haine le gasesti si la Braila, Suceava, Cluj, Bucuresti si in toata tara.

Am observat ca toata lumea are uniforma. Elevii au o uniforma tip trening, cu pantaloni lungi si largi sport, si o bluza sau un tricou din acelasi set, si fiecare scoala are culorile ei. Dar si angajatii normali au uniforma, si tin foarte mult la orice detaliu. Receptionistele au pana si clamele din par si brosele din piept la fel, iar prin magazinele cu haine vanzatoarele sunt imbracate la fel si foarte frumos, elegant.

Intre piata si supermarket am trecut pe langa dozatorul cu lapte de cocos, sa-si ia mama portia promisa, insa a vazut pe cineva cum bea sucul direct dintr-o nuca de cocos si i s-au aprins imediat antele. Am cerut si noi la fel, si s-a vazut diferenta fata de cel din dozator despre care acum suntem siguri ca are si zahar. De data asta ne-am asezat si noi masa pentru ca erau cam grele nucile si am avut noroc pentru ca o chinezoaica de langa noi stia engleza si a inceput sa vorbeasca cu noi. Era sotia celui care ne-a dat cocosul si la ora 11 30 lua pranzul (la 11 e pranzul, si la 5 e cina). A fost foarte simpatica si ne-a dat tot felul de informatii. Are 21 de ani si cand i-am spus ca si eu am la fel, m-a intrebat daca sunt maritata. Ne-a spus ce salariu are sotul ei (l-am divulgat in articolul anterior fara sa-mi dau seama – o medie de 1800 ron/luna), ne-a spus ca ei nu musca pur si simplu din cocos asa cum am facut noi dupa ce am terminat sucul, si il taie feliute si ii pun zahar, si ne-a recomandat sucul de bambus dupa ce am intrebat daca gatesc bambusul expus langa taraba. Nu mi-am imaginat ca poate iesi atat de mult suc dintr-o bucata de bambus care-mi parea uscata, si gustul nu este groaznic, dar nici nu cred ca voi mai bea a doua oara (spre deosebire de mama – ii plac mai mult bauturile ciudate decat mancarea lor). In spatele tatalui meu puteti vedea o alta nuca de cocos, mai cruda, cu un invelis diferit, si are mai putin suc decat nucile noastre.

Intre timp, s-au asezat alti 3 chinezi langa noi cu nuci de cocos. Nu stiau engleza, dar ne-am inteles de minune prin semne. Nu mai muscasera din nuca de cocos niciodata asa cum am facut noi, dar nu-i nimic ca au invatat acum, cel cu care am facut poza are 42 de ani si are un copil de varsta mea, si i-a placut foarte mult de mine (m-au pozat de vreo doua ori). Numai eu si ex-Columbeanca ce ne mai pozam cu chinezi.

In supermarket am dat iar de putina mizerie, si cativa gandaci printre pielea de sarpe si viermii uscati pe care ii puteti vedea vii in pozele din piata. Din nou, foarte multe gheare, dar am dat in sfarsit si peste piept de pui, care desigur ca era putin mai ieftin decat ghearele, probabil sunt vreo specialitate pentru ei. Orezul la ei este in jur de 2 lei kg si se vinde asa cum se vinde la noi faina, si invers. Sunt foarte multe dulciuri, insa toate sunt ciudate si totul este impachetat in pungi mici de tot. Am observat ca oamenii cumpara portii foarte mici de mancare, cate 100 de gr de carne, aleg puiul cel mai mic, s.a.m.d. Am vazut mazare uscata in pungulite, chipsuri cu aroma de crabi (nu sunt rai), snacks-uri cu gust de crabi sau mazare, branza tip snack, carne tip snack (aripi, nelipsitele gheare) – arata oribil, nu-ti mai vine sa mananci nimic - , un departament special pentru ceai, unde am vazut ca tin ceaiul frunze si la frigider, jeleu tip gelatina la greu, pesti tip snack, iaurt cu aloe, vin de combinat cu sprite, alune pe care noi le uscam, ei le fierb, iar serpi, testoase, broaste, clatite ciudate si in sfarsit paine...doar la abur, umeras pentru sutien, muuulte bete si foarte putin furculite, foarte multe linguri din portelan, farfurii, cesti, pahare toate foarte mici.

Mi-am cumparat si eu un dictionar englez-chinez, si doua caiete de scris caractere chinezesti, pentru ca in primavara ma apuc de chineza. Tata si-a luat un fel de rachiu de-al lor, niste alune care sa mearga cu berea, lapte de cocos la bidon, si eu cu mama, chipsurile cu gust de crabi (ca sa nu mor proasta), si niste batoane din tot felul de boabe de-ale lor, le-am nimerit pe toate, sunt comestibile.

Am dus cumparaturile in camera si am iesit sa mancam la un restaurant cu sushi pe care-l vazusem ieri. Toate mesele erau deja aranjate si fiecare aveam in fata o ceasca cu un plic de ceai de orez care astepta doar apa fierbinte. Am avut noroc ca nu erau doar mancaruri ciudate si aveau (doar) titlurile traduse in engleza.

Am inceput cu sushi. De cand astept sa mananc sushi, nici eu nu mai stiu, si nu-mi vine sa cred ca am mancat pentru prima data chiar de pe la rudele lui de acasa. A fost roll cu somon si mi-a placut. Cred ca foarte important este si sosul in care-l inmoi, noi am avut pe masa un sos de soia si o pasta verde, care inca nu stiu exact ce e, dar avea un gust puternic de hrean. Am urmarit un chinez mic sa vad ce face, le-am amestecat pe cele doua ingrediente ca si el, am inmuiat micul sushi in sos, l-am bagat in gura si...:D a fost foarte bun, doar ca am pus prea multa pasta din aia, care e foarte iute, si ma cam dureau/usturau narile, ca nici eu nu mai stiu. Senzatii tari intradevar, dar trecea repede aia.

Mai departe, eu mi-am luat un orez amestecat cu fructe de mare care era in meniu alaturi de o mini supa, mama si-a luat fructe de mare cu legume pe un pat de orez simplu si cu un ochi deasupra, si tata somon cu icre de somon pe un pat de orez simplu, care era in meniu alaturi de o mini supa ca a mea, o mini salata si un castronel cu bucatele de somon prajit. Totul este mini aici. Supa care era langa orez nu se bea/mananca, asa cum am facut eu, ci se umezeste orezul ca sa-l poti lua mai usor pe bete si sa nu-ti fuga printre ele. Pana sa-si dea mama seama de asta, m-am chinuit destul de mult, reuseam si eu sa prind cate 3 boabe de orez, si incercam sa nu ma dau batuta, dar foamea parca imi trecea usor. Totul a fost excelent si de-abia astept sa mai merg acolo. Cu betele e mai greu la inceput, dar incet incet imi dau eu seama cum se face, mai arunc un ochi in stanga si-n dreapta, orice dar la furculita si lingura cat stau aici, eu nu apelez. Nu stiam cum e cu bacsisul pentru chelneri aici, si am lasat 3 yeni pentru ca atat ramasese rest de la cat am platit. 3 yeni inseamna mai putin de 2 lei, si ma gandeam ca e cam putin, dar cand i-a vazut ospatarul a afisat un zambet foarte fericit, si nu era de complezenta pentru ca plecasem de la masa si nu m-a vazut ca-l urmaresc.

Ca desert am avut din nou iaurt inghetat cu fructe taiate mini. Prea bun.

Maine, la treaba. Sper sa nu fie foarte grea ziua pentru ca am vrut neaparat sa termin ambele articole, si cel de ieri si cel de azi, si e deja 2 30 a.m., si mai trebuie sa mai pun si pozele. Oricum, nu stiu ce m-as fi facut fara fratiorul meu drag, care ma ajuta cu postarea articolelor, si fara Cristinuca. Sunt niste dragi, si merita niste ceai chinezesc de la care iti sar creierii. Apropo, aici este doar ceai din plante, nu si din fructe, vanilie, caramel sau alte minunatii, si inca nu am vazut pliculete, ci doar plante uscate.

O noapte minunata!

Iulia F.

P.S.: Pana la urma tot cu intarziere l-am postat, pentru ca am avut probleme cu Flickr, nu pot pune mai mult de 200 de poze, asa ca am decis sa pun pozele pe Facebook ca e teren cunoscut si e mai sanatos.. Pana la sfarsitul celor 3 saptamani mai fac vreo nspe schimbari. Sunt foarte obosita si voi renunta la articolul de azi, dar va voi povesti maine ce am mai facut.

China: Day 1 [2]

2011-10-14T18:38:00.003+03:00

[Cuvintele rosii au link-uri catre poze; dureaza foarte mult sa pun poze in articol si sa le aranjez, asa ca le voi pune pe toate in flickr. China are ceva cu Google-ul cred, pentru ca nici Picasa nu merge, si am micsorat foarte mult pozele ca sa intre cat mai multe pe Flickr. Contul meu se numeste Iulia F.’s Blog]

Am ajuns in China! Inca nu-mi vine sa cred, ma simt de parca as fi in China town intr-un oras din Europa, si nicidecum in China. Acum este 22 40 si nu prea am somn asa ca va voi povesti putin despre cum a decurs prima mea zi chinezeasca.

Am ajuns la 6 30 in Aeroportul Bayiun si cand am vazut din avion ce nori urati si ciudati sunt si cam cat de urat ploua, ma gandeam ca poate nu mi-am luat hainele potrivite pentru vremea de aici. Din ce am vazut pe internet si din ce m-a sfatuit o tipa care a mai fost, stiam ca va fi mult mai cald decat in Romania. Si asa a si fost. Chiar daca afara ploua, este foarte cald, si in combinatie cu umezeala specifica zonei nu rezulta un aer foarte respirabil, dar ne-am obisnuit rapid.

Pentru ca imi place sa am temele facute, m-am interesat de acasa cu ce putem ajunge de la aeroport la hotel, si stiam clar ce autobuz, cat costa, orele la care pleaca si cat dureaza sa ajungem. Dupa ce ne-am luat bagajele, la usa care dadea spre afara era un grup de taximetristi care au inceput disperati sa strige dupa noi: taxi!taxi! Nu i-am bagat in seama si m-am pus la coada de asteptare la un birou de informatii. Nu a durat 2 secunde si au venit 2 taximestristi sa se roage de noi sa mergem cu ei, si inca unu care vroia sa ne vanda o cartela sim. Le tot spuneam ca nu vrem nimic si sa ne lase in pace, le-a mai spus si tata un „nu” hotarat si serios si au plecat. Dupa un minut tata a plecat de langa noi si s-au intors vreo 4 taximetristi care din nou au inceput sa traga de noi. Unu dintre ei ne-a zis ca primul autobuz pleaca la ora 9 (era 6 30), ceea ce era oricum fals. Cursa cu un taxi costa 400 de yeni, iar biletul de autobuz 33, si nici nu cunosteau limba engleza, noi nu stim deloc chineza, si am zis pas. Cand mi-a venit randul la biroul de informatii am lasat-o pe mama singura cu ei, si au inceput si mai tare sa faca zgomot, dar a venit un politist/paznic si i-a alungat. Ne-am dus frumos afara sa asteptam autobuzul nostru la linia lui de sosire, insa eram singuri alaturi de fata care dadea bilete. In timp ce asteptam, a mai trecut un taximetrist pe langa noi, ne-a intrebat daca mergem la Panyu, si ne-a zis ca ne duce el cu 180 yeni. I-am zis ca nu, si a scazut pretul la 170. Ii tot spuneam nu, pana a scazut la 140 si a plecat. Nu a mers prea mult ca s-a intors sa ne spuna ca ne duce cu 130 yeni, dar tot am refuzat pentru ca nu stiam daca sa avem incredere. El probabil si-a dat seama ca ne este oarecum teama si ne-a aratat poza cu Buddha de pe desktop-ul telefonului. Oricum, drumul pana la hotel a fost destul de lung, si nu cred ca am fi scapat doar cu atat, mai ales ca dupa ceva timp a mai trecut unu pe la noi si ne-a cerut 500 yeni, el nu stia ca pretul in zona noastra scazuse rau.

Autocarul era foarte modern, scaune din piele cu verde si turcoaz, oglinda retrovizoare cu ceas incorporat, camera video la bagaje, card de inregistrare electronica pentru sofer, televizor cu videoclipuri si muzica, si cine stie cate mi-au mai scapat.

Fiecare drum de la aeroport inspre orasul in care merg ma minuneaza, si sunt absorbita intotdeauna de tot ce vad, exceptand desigur Otopeni – Bucuresti. Acum am vazut tot felul de flori pe mijlocul autostradei, copaci, copacei, palmieri, oleandri, niste culori superbe peste tot.

In ceea ce priveste blocurile, se observa din avion stilul comunist in care sunt construite, insa nu sunt insipide si incolore ca la noi. Pe langa faptul ca sunt mult mai inalte, sunt si cu muuuult mai frumoase. Din ce am vazut de-a lungul autostrazii, fiecare cartier are stilul lui, si nu sunt toate blocurile fel, ci fiecare are o arhitectura diferita. In majoritatea cartierelor, blocurile aveau gratii la toate geamurile, de la parter pana sus, noi ne gandeam ca alea or fi cartiere mai rau famate, pentru ca acolo unde blocurile aratau mai de lux nu erau gratii. De asemenea, nu exista balcon fara rufe intinse, si ei nu le trantesc aiurea pe o sfoara, ci le aseaza frumos pe umeras.

Cand am ajuns la hotel, toti de la receptie au fost foarte primitori si saritori. E putin greu cu engleza, dar nu te lasa in plop cu intrebarile, ori cauta pe cineva care sa stie engleza, ori cauta o traducere pe telefon sau calculator. Ne-au dat sa semnam cate o hartie pe care trebuia completate anumite date personale, si cand a inceput mama sa-si scrie numele, au oprit-o si i-au spus ca trebuie doar sa semneze, dupa care au luat pasapoartele, s-au uitat la semnaturi, au facut legatura cu pasaportul, si au inceput completeze datele fara sa ne mai intrebe nimic.

Complexul Panyu Hotel este format din mai multe cladiri, unele au 4 stele, iar altele mai noi au 5 stele. Exista aici tot ce ai nevoie, fitness, piscina, vreo 3-4 restaurante, bar cu „girls who speak very good english” si „sexy dance”, un colt cu pesti de vanzare, si o gradina superba. Conditiile din camera sunt foarte ok, curatenie peste tot, o masuta cu si pentru ceai, alta cu fructe, 2 minibaruri, unul cu sucuri si celalalt cu mini bauturi alcoolice, si o super noptiera cu o mie de butoane, fiecare pentru a stinge orice din camera care are legatura la curent.

Am lasat bagajele in camera, si desigur ca am plecat la plimbare cu mama. In apropiere de hotel este un complex comercial foarte mare, si am gasit foarte multe haine frumoase, si foarte diferite fata de ce gasesti in Europa, insa la preturi maricele. Nu exista doua magazine cu haine la fel, si fiecare are brandul sau. Exista fooooooooarte multi papuci, cu toc si fara, dar majoritatea sunt cu o talpa inalta ortopedica cam ciudata si sunt foarte colorati si accesorizati, putin kitchosi. Majoritatea chinezoaicelor poarta talpa inalta, insa au un mers cracanat si abia merg pe tocuri, se balangane in stanga si-n dreapta de zici ca acu acu isi pierd echilibrul.

Am dat peste o terasa unde vand lapte de cocos la dozator si mama s-a indragostit de el, si-a luat unul cand am intrat in centrul respectiv, si inca unul cand am plecat. Spre seara am mai fost o data la plimbare cu tata si si-a mai luat doua. La noi sucul din nuca nu se poate bea, dar aici este destul de bun, cu toate ca parea putin cam dulce pentru un suc natural. Si-a facut plan sa bea in fiecare zi macar unu si a zis ca maine o sa mearga cu bidonul de un litru. : ))

Seara, cand am iesit si cu tata la plimbare, am fost cu el sa manance. Am intrat intr-un restaurant cu servire ca la McDonalds, insa cu mancare chinezeasca. El si-a luat un meniu cu supa de smochine mici cu carne de porc, orez cu carne de pui si ciuperci, si un fel de salata cu o leguma verde si sos de soia, iar eu mi-am luat o portie de alge. Au fost ciudate algele, dar bune pentru ca erau condimentate bine, am simtit doar usturoiul si sosul de soia. A fost prima oara cand am mancat intr-un restaurant chinezesc aici si abia atunci ne-am dat seama ca chinezii nu folosesc furculite, si ca va trebui sa invatam sa mancam cu betele. Habar n-am sa mananc cu betele, dar mi se pare foarte tare si de-abia astept sa ma chinui si sa rad de mine cum imi intortochez detegele pe 2 bete cu orez. Ei servesc pana si supa cu bete, mananca mai intai noddles-ii (spaghetele), legumele si carnea, si apoi beau zeama; le este usor pentru ca au boluri foarte mici, nu ca la noi, ditamai farfuria. Mama nu si-a comandat nimic pentru ca dimineata nu a avut foarte mult succes la micul dejun, si dadea numai peste gusturi ciudate si scarboase pentru noi. Cel mai mult „i-a placut” un soi de branza prajita cu bucatele de carne, si tata crede ca e facuta cu spuma de conopida, pentru ca era cam nasoala. Alaturi, in farfurie, este un fel de paine din faina alba si malai, putin dulce. Am observat ca aici nu se mananca paine ca la noi, la micul dejun au pus cateva chifle pentru straini probabil, dar prin oras nu am vazut deloc.

Nu am gasit inca un supermarket, insa vedem peste tot in magazine cu mancare, gheare de pui prajite sau chiar murate, aripi, o multime de gaturi, tot felul de piei (?!), pulpe turtite si prajite negre, si asa mai departe. Mamei i s-a taiat orice pofta de mancare de la ciudateniile astea si de la mirosurile de mancare chinezeasca, si are si de ce, dar tot mi se pare ciudat pentru ca ea este cea care bea lapte de soia in fiecare zi si mananca tot felul de mancaruri fara gust doar pentru ca sunt sanatoase.

Ploaia este foarte ciudata, este deasa si marunta, si chiar daca ai umbrela te uda de la gat pana la picioare. Apa iti intra si in papuci, indiferent de papuci, poate exceptand cei din cauciuc, si chiar daca ploua afara este tot cald. E ciudat sa vezi oameni in maieu, slapi si pantaloni scurti mergand prin ploaie, cand la noi nu stii ce sa-ti mai pui pe tine. Oricum, este o ploaie placuta si mi-am dat seama ca e mai bine sa renunti la umbrela si sa te bucuri de ea.

Ma asteptam sa vad oameni saraci peste tot, si poate este si vorba de zona, dar aici nu am vazut decat un om care dormea pe jos seara, si nu mirosea in jurul lui a gunoi. Hainele din magazine mi se par scumpe (indiferent daca e tricou, rochita, pulover, camasa, preturile se invart in jurul a 100 de euro), insa nu este magazin fara vizitator si exista si multi cumparatori. Exista oferta, dar si cerere. Aici este un loc de munca pentru oricine, si sunt foarte multi tineri care lucreaza. Sunt foarte multi oameni angajati peste tot si salariile nu sunt extraordinar de mici. Un baiat care spala curtea hotelului are salariul de 600 ron, si cel care ne vinde laptele de cocos are in medie 1800, dar aici variaza in functie de vanzare.

Chinezii se uita ciudat la noi, unii ne saluta si ne fac cu mana, si multi intorc capul dupa noi. Intr-unul dintre magazine, au tabarat toate vanzatoarele pe noi, ne salutau si ne faceau cu mana, si una dintre ele se uita la tata ca la un copac inalt si i-a facut semn ca e inalt, si ce-i drept are 1 m 90, insa de multe ori ni s-a intamplat sa ne arate ca suntem inalti.

Sper sa nu fi uitat ceva...si chiar daca am uitat, o sa-mi amintesc sigur. Daca aveti intrebari si curiozitati, postati un comentariu, si voi incerca sa raspund cat de repede.

Imi place ca atunci cand calatoresc pe o perioada mai lunga de timp, sa tin un jurnal de calatorie cu tot felul de amintiri in el si o multime de detalii, dar pentru ca acum am blogul o sa profit de el la maxim. E o varianta mai rapida, insa nu am unde sa pun amintirile micute. In fine, vad eu. Doar vroiam sa va anunt ca articolele mele vor fi destul de lungi.

Pe data viitoare!

Iulia F.

China: Day 1

2011-10-13T18:05:00.010+03:00

My adventure begins now. Sunt in avionul dinspre Amsterdam spre China de vreo 5 ore si pana se termina cele 11 de toate mai e ceva. Zburam cu China Southern si astazi am vazut pentru prima oara stewardeze chinezoaice si nu stiu de ce, dar m-au facut sa intorc capul dupa ele si sa zambesc larg. Pana acum s-au dovedit a fi foarte simpatice si cu ajutorul uneia dintre ele am reusit sa scot o poza cu ambii parinti zambind frumos, iar ei se sincronizeaza foarte rar.

Avionul este asemanator cu cel din SUA, insa o varianta mai buna, si aici ma refer strict la design interior, nu la partea tehnica. Pare mai nou decat cele cu care am zburat spre si dinspre SUA, si mai ingrijit, iar ca bonus am primit si o borsetuta cu cele necesare unei calatorii lungi (periuta si pasta de dinti, pieptene,dopuri de urechi, si o tampenie de pus la ochi ca sa poti dormi); stiti doar cum se bucura romanul la ceva gratis.

Cand am intrat in avion am fost intampinati cu muzica chinezeasca pe care noi o folosim in SPA-uri pentru relaxare si am fost foarte impresionata pentru ca nu am mai calatorit cu un avion care sa „cante”.

Masa a fost mai buna in comparatie cu sandvisul din zborul cu KLM, care avea cascaval „E-urat” si tomato, care de fapt era ketchup, iar desertul a fost unul sanatos, si nu un checulet de ciocolata pe care sa ma chinui sa-l mananc de foame. Nu sunt pretentioasa de obicei, dar parca ma intorsesem in America. De-abia asteptam sa gust din ceaiul lor, asa ca nu am ezitat sa beau unul si in avion, si a fost super concentrat si diferit fata de ce mai exista prin Romania, abia am reusit sa-l beau neindulcit.

Cina

Micul Dejun

Nu dorm niciodata in avion, oricat de lunga ar fi distanta parcursa, si imi place sa ma uit pe geam, sa vad cum sunt aranjate casele, terenurile, sa vad luminile, sa ma chinui sa deosebesc masinile, si sa ma bucur de marea de nori de sub mine. Sunt atat de pufosi, m-as arunca cu usurinta pe unul dintre ei. Din nou, pentru prima oara, mi s-a intamplat ca stewardezele sa ma „trimita” la culcare fortat. Afara era lumina, soare si frumos si ele au tras obloanele, au inchis luminile si ne-au urat somn usor, pentru ca era deja seara in China si trebuia sa ne conformam.

Pentru ca am dormit doar 2 ore azi noapte, le-am ascultat si am incercat sa adorm. M-am chinuit cam o ora, dupa care m-am suparat si m-am trezit din somnul de care nici macar nu avusesem parte. Cand m-am pus sa dorm era foarte luminat afara si un soare puternic, iar dupa o ora era deja intuneric si am apucat sa vad putin diferenta de lumina; in stanga era zi, in dreapta inserat. Sweeet.

Cand vom ajunge in Guangzhou va fi ora 6 30 a.m., asta ar insemna sa terminam cu debarcarea pana pe la 7, la 7 30 sa luam bagajele, pe la 9 – 10 sa ajungem la hotel, stau 10 minute in pat, dupa care o iau la talpa :D. Sunt sigura ca ceaiul lor ma va ajuta sa mai rezist cateva ore, si chiar daca nu ma va ajuta voi trage de mine la maxim, pentru ca de-abia astept sa bat bulevardele si sa-mi trag priviri ciudate cu chinezii. Ei vad foarte rar persoane blonde cu ochi deschisi la culoare, iar eu vad prea rar multi chinezi la un loc, si probabil vom fi fascinati unii de altii.

Have a great day because I know I will!

Iulia F.

P.S.: Am ajuns si e grozav! E uimitoare diferenta dintre popoare si lumea asta e mult mai buna decat mi-o imaginam. Cel putin din ce am vazut intr-o singura zi.

Imagine din curtea hotelului

P.S.2: Stiam ca Facebook si Youtoube nu merg in China, insa nu mi-am imaginat ca voi avea probleme si cu blogger-ul. Imi facusem plan sa incerc sa-mi sincriu in fiecare zi impresiile pe blog, asa ca m-am chinuit pana am gasit o solutie. Lucrez cu team viewer si cu PC-ul de acasa, si imi este destul de greu, pentru ca functioneaza cu o viteza mica. Maine dimineata sper ca veti gasi si articolul nr.2.

Dreams

2011-10-11T21:50:00.018+03:00

Imi place foarte mult sa calatoresc si am avut sansa de a vedea unele dintre cele mai populare tari din lume. Imi place sa vad locuri pe care de obicei le vezi doar in reviste sau in filme, imi place sa intalnesc oameni noi, imi place sa cunosc cultura fiecarui popor pe care-l vizitez, imi place sa incerc mancaruri noi, si imi place sa ... bat strazile in lung si-n lat cu harta in mana. Mai am atatea de vazut si de vizitat si sper sa reusesc macar sa ajung pe toate continentele de pe Glob, macar la atat sa-mi foloseasca si mie geografia din scoala.

Ador sa petrec mai multe saptamani sau luni intr-o tara, nu doar cateva zile. Nu vreau sa vizitez niste cladiri intr-o mare graba, sau sa fiu un turist obisnuit, ci vreau sa incerc sa fac parte din lumea lor. Am avut ocazia de cateva ori sa petrec mai multe saptamani intr-o singura tara si e diferit, cunosti altfel oamenii si obiceiurile lor. Ca un bonus, am mai mult timp sa gasesc cele mai dragute buticuri cu haine.

Vara trecuta am fost in SUA cu programul work & travel pentru 4 luni, si pentru ca mi-am dorit foarte mult sa merg in acea lume care pare fascinanta la TV, de fiecare data cand ma intalneam cu un prieten il anuntam ca plec. Reactiile nu erau precum ma asteptam, ci erau ceva in gen: "a da? cuuu...programul ala, nu?! am si eu un prieten/coleg care a fost/merge". Pentru ca eu eram super entuziasmata, si pentru ca starea mea spunea "yeeeeeeeeeeey, plec in America, sweet land of liberty", mi se cam taia de plecat cand le vedeam acele reactii seci. Acum insa...plec in China, iar reactiile sunt exact acelea pe care le-am asteptat vara trecuta.

Voi pleca cu parintii mei la un targ de afaceri si voi avea job-ul de translator...din pacate nu pentru limba chineza, dar sper ca pe viitor sa o invat si pe asta. De-abia astept si sunt la fel de entuziasmata precum eram inainte de a pleca in America. Voi sta 3 saptamani in Guangzhou si sper sa am timp sa bat strazile in lung si-n lat si acolo, pentru ca vreau sa fac muuuuulte poze si sa vad multi chinezi si chinezoaice.

Sper sa am timp sa-mi scriu pe blog parerile si impresiile in legatura cu poporul chinez si sa va povestesc despre peripetiile si mancarurile cu sarpe, meduze, caini si pisici de care voi avea parte.

Promit sa va tin la curent!

Iulia F.

!!! Fresh News !!!

2011-10-10T16:22:00.003+03:00

Daca tot sunt la moda stirile fara subiect si 'cancan-urile', vin si eu cu o stire de ultima ora (la propriu!), ce provine din surse sigure. La 'o-adica', m-am simtit mandra ca am avut ocazia de a ma afla la un metru de protagonistul acestei stiri senzationale!

In urma cu fix o ora, mult iubitul PNL-ist Domn Palar a fost vazut in nou renovata si recent distrusa gara CFR Bacau. Sunt sigura ca Domnul Ionel Palar iubeste poporul care il plateste, dar nu a vrut sa aiba parte de diverse 'miresme' specifice calatorilor din tren (asa ca mine), asadar si-a cumparat un bilet de tren spre Bucuresti la clasa I.

Acesta a fost condus de iubita lui cred, o bruneta mai inalta decat cu el cu aproape un cap; posibil sa fi fost de vina tocurile pe care dansa le purta.

Pentru a continua in acelasi stil cu aceasta stire goala, voi mentiona ca vestimentatia domnului Palar lasa putin de dorit. Iubita lui nu prea-si face datoria. Acesta a ales sa asorteze o camasa cu dungi roz si gri, cu un pulover cu dungi de culori pamantii (portocaliu, maro, bej, etc.). Adicatelea, daca tot suntem politicieni si deputati, si tinem la imagine atunci cand stim ca suntem pozati, de ce nu avem grija de ea pana la capat? Pai cu paparazzi ce facem? Chiar asa domnule Palar?!

Ii urez respectivului o calatorie frumoasa la clasa I, macar unu din doi, pentru ca eu stiu sigur ca individul din stanga mea va adormi in curand si isi va lasa cele 100 de kg pe mine, si sa se bucure de ziarul Academia Catavencu.

Ce ziceti, o pun de-un job la Cancan sau Libertatea? Hai, macar Ring?

Iulia F.

New video from Beyonce

2011-10-10T14:33:00.005+03:00

Countdown e al 3lea single de pe albumul ei nr.4 "4" si este un mix intre stilul '90 si cel din '70. Arata la fel de bine ca de obicei in videoclip, nici nu zici ca e insarcinata.

Enjoy!
Iulia F.

Something Beautiful

2011-10-09T20:04:00.003+03:00

Un film scurt, de animatie creat de Ryan Woodward. Mai multe aici.

Enjoy!

Iulia F.

Hot Autumn

2011-10-08T09:32:00.004+03:00

Intotdeauna am fost de parere ca femeile pot conduce barbatii cu sexualitatea lor; aceasta idee combinata cu trupul modelului meu favorit, Gisele, a rezultat o campanie publicitara pentru Hope, o casa de moda braziliana, de lenjerie intima. Un exemplu numai bun de spot viral.

Enjoy!

Iulia F.

She needs help

2011-10-07T01:23:00.010+03:00

Birdy - Shelter

(asa, ca pentru efect.)

EA este o femeie obisnuita, ca noi toate. O vezi trecand pe strada aproape in fiecare zi. Este casatorita, poate are un copil, sau doi. Are o viata obisnuita, are grija de familie si merge in fiecare zi la locul de munca. Se intelege bine cu toti colegii, ii ajuta mereu cu ce poate, si nu asteapta ceva in schimb. Este o persoana calma, iubitoare, credincioasa, iar tot ce isi doreste este o viata linistita, fara stres. Casa ii este curata intotdeauna, iar mancarea gatita nu lipseste de pe masa vreodata. Ea ar face totul pentru sot si mai ales pentru copii. Este o femeie obisnuita...si minunata.

Acum plange...nu vrea sa planga, vrea sa scape, vrea sa fuga, dar nu poate, picioarele au lasat-o, corpul nu o mai ajuta. Simte ca ii explodeaza capul. Nu-si poate auzi gandurile, si tot ce vrea este sa se opreasca si sa se termine odata!! ...el tipa...urla ca un animal, vorbeste ca un nesimtit si ii arunca niste vorbe urate, atat de urate. Si nu intelege de ce...pentru ce? ea chiar a facut totul pentru a-i fi bine lui, pentru a-i fi mai usor ei, pentru a trai in liniste si pentru a nu se repeta cearta de seara trecuta.

Si doare, doare atat de tare. Dor cuvintele...o doare sufletul mai tare decat o dor coastele. O strange atat de puternic de mana, si o smuceste mai ceva decat o face cu un animal. Cateodata mai da si ea, trebuie sa se apere. Dar daca indrazneste sa arunce cu ceva in el, mai rau face, mai rau il provoaca. Si atunci sta...ii suporta urletele, cuvintele josnice, greutatea palmelor si a pumnilor, si se roaga sa se termine mai repede.

Cateodata are impresia ca pana si Dumnezeu a lasat-o singura. Nu are prieteni sau prietene. Nu a avut voie sa iasa din casa, sau sa vorbeasca la telefon. Oricum e mai bine asa, nu ar fi suportat ca la una dintre intalnirile cu prietenele sale sa apara vanata. Are familia alaturi de ea, dar se ascunde. Nu ar vrea ca mama ei sa-i mai spuna inca o data "vino la mine, lasa-l".

Ar face-o...dar nu ar suporta rusinea fata de cei din jur, nu ar vrea ca rudele sa o arate cu degetul si sa-i spuna ca nu a fost in stare sa tina o familie unita.

Ar face-o, l-ar lasa...dar nu poate sa le faca asta copiilor ei. Chiar daca acestia au rugat-o de multe ori sa plece si sa-l lase, pentru ca ei nu mai suporta acel monstru.

Ar face-o, l-ar lasa...dar...s-a obisnuit.

..........

Pana la urma asta spun si specialistii, violenta domestica este cea mai obisnuita infractiune. Da, este ceva obisnuit ca o femeie sa fie batuta ca un animal fara stapan de catre persoana care i-a jurat iubire si credinta.

La primul seminar de marketing social-politic, profesoara ne-a dat mai multe exemple de campanii sociale si ne-a pus sa votam pentru un subiect de campanie despre care credem noi ca ar putea avea cel mai puternic efect. Daca imi amintesc bine, cele mai multe voturi au fost acordate subiectului "Violenta impotriva femeilor". Cand profesoara m-a intrebat de ce nu sunt de acord cu aceasta campanie i-am spus clar: "pentru ca nu merita!" ele nu-si dau seama de gravitatea situatiei si nu sunt capabile de a lua o decizie pentru viata lor. Le inteleg...dupa atatia pumni, urlete si atata stres cine mai poate gandi limpede?

Nu este normal ca o femeie sa fie batuta de sotul ei! Si mai anormal este ca femeia sa stea langa un asa monstru. Nu ai unde sa te duci? Iti este prea greu sa o iei de la capat? Iti este mai bine asa decat singura? Asta crezi tu! Al naibii, bine ca iti este tare usor sa fii batjocorita in fiecare zi, si tratata ca un gunoi. Da, sunt un copil amarat, care nu a trecut prin viata, nu am cunoscut greutatile care te-au impovarat pe tine, dar tin aproape de mine doar oamenii care ma respecta. Asa mica si proasta cum sunt, nu voi permite nimanui sa dea in mine.

Am auzit de atatea cazuri, varste diferite, femei de 40 de ani, sau fete tinere, carora li se pare normal sa fie "pline de sange pe fata". Culmea este ca majoritatea cazurilor peste care am dat de-a lungul timpului, erau cazuri fericite. Pentru ca aveau unde sa plece, aveau o familie, prieteni care sa le ajute. Ele pur si simplu au refuzat. O singura prietena a luat decizia buna. Restul...mai asteptam.

Femeile acestea nu vor pleca niciodata pentru ca sunt dependente de viata lor de rahat, violenta psihica si bataia fizica sunt ca un drog pentru ele. Cei din jurul lor, martorii ar putea schimba ceva. Atunci cand auzim cum vecinu isi bate sotia, ar trebui sa fim capabili sa facem ceva, sa luam atitudine. La ora actuala, putem suna la politie...si cam atat. Politia nu poate interveni in "mediul lor privat", iar victima oricum nu va spune nimic.

Violenta in familie se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani. Din pacate, legile din Romania sunt gandite total prost, iar un proces necesita prea mult timp si prea multe resurse, pentru a se rezolva ceva, insa pentru asta lupta acum cei din mass-media.

Pana si Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse intre femei si barbati - ANES a fost desfiintata, singura institutie publica din tara care se ocupa de promovarea drepturilor femeilor. De ce? Nu s-au dat prea multe explicatii, dar cica ar fi mancat prea multi bani din "aparatul bugetar".

"Durerea nu este iubire" este o campanie al carui scop este adoptarea unei legi speciale care sa-i pedepseasca pe agresori. Prin acest demers se doreste ca noua lege sa permita politiei sa poata interveni in acel mediu privat, si sa poata reactiona si fara plangere din partea victimei. Pentru a ajuta ca aceasta lege sa ia fiinta, trebuie sa semnam o petitie online.

Click aici pentru a semna petitia => Durerea nu este iubire

Fa-o pentru acea prietena care ti-e atat de draga. Ori pentru mama, matusa, sora, vecina, femeia vanata de la metrou. Sau fa-o pentru TINE!

Semneaza si tu!
Iulia F.

P.S.: Thank you for the song.

Pictures of the day

2011-10-05T15:39:00.007+03:00

Enjoy!

Iulia F.

Some more dubstep

2011-09-30T12:56:00.001+03:00

Melodiile originale + remixurile lor

Enjoy!

Iulia F.

Badass Business Cards

2011-09-30T12:39:00.001+03:00

Am foarte multi prieteni, colegi, fosti colegi, care au terminat o facultate si care vor sa se angajeze. Pentru ca este foarte profesional sa ai o carte de vizita, am selectat cateva idei de carti de vizita, special pentru voi. :D

Profesor/oara de Yoga

Maseur

Service biciclete

Patiserie / Cofetarie

Doctor plastician

Electronist

Pictor

Tamplar

Habar n-am

Dresor de caini

Avocat de divorturi

"Cultivam alune?!"

Fotograf

Producator / Vanzator de carne

Restaurant chinezesc

"Șurubărist"

Farmer

Designer / Croitor

Producator de bere

Producator / vanzator de papuci

Producator de cafea

Hair stylist

Whatever

Mecanic

Gradinar

Enjoy!

Iulia F.

Dubstep Addicted

2011-09-27T21:35:00.007+03:00

In lunga mea calatorie in lumea muzicii, de la Gipsy Punk si Gogol Bordello am ajuns direct la Dubstep si Blackmill. Ce au in comun? Originalitatea si numarul redus de ascultatori.

Dubstep este un gen de muzica electronica dance, aparut prin anii 1998 - 2000 in sudul Londrei. La originile acestui gen muzical se gasesc dub, drum and bass, grime si garage, si este esential sa asculti melodiile de dubstep la boxe si la maxim; am simtit diferenta pe pielea mea...mai bine zis, pe urechile mele.

Ritmurile sunt de obicei sincopate, deseori mixate, cu un tempo intre 130 si 148 de batai pe minut, iar producatorii de dubstep obisnuiesc sa remixeze melodii clasice de jazz, blues, reggae, sau chiar melodiile comerciale aparute recent. Doi dintre cei mai populari producatori printre fanii dubstep sunt Martyn si Benga.

Nu ma omor dupa muzica house, techno, minimal, trance sau mai stiu eu ce alte tampenii pe care nu am cum sa le inteleg decat daca sunt "high" in timp ce le ascult. Cu toate astea, Dubstep-ul m-a prins si sunt destule melodii care-mi plac si pe care le ascult cu drag.

Mai jos voi posta melodiile mele preferate, iar cei care ma cunosc e posibil sa spuna ca sunt nebuna si ca am luat-o pe carari gresite. Nu zic nu, e posibil sa fi fost influentata si de doi prieteni care au infiintat o pagina de Facebook pe care posteaza melodii Dubstep. => Dubstep Addicted.

!Inainte de a asculta melodiile de mai jos asigurati-va ca aveti volumul dat la maxim, exact cum va este indicat in imaginea de mai jos.

Prima melodie este un dubstep mai hardcore si nu-mi displace, dar nici nu ma omor dupa ea. Vreau doar sa va arat cam ce inseamna Dubstep.

A doua melodie este preferata mea de aproximativ 6 saptamani si probabil va ramane pe locul 1 mult timp.

Locul 2 din top 3 revine melodiei:

Pentru locul 3 sunt indecisa. To be continued...

In cazul in care ati rezistat pana la sfarsit si v-au placut melodiile, accesati Dubstep Addicted si dati un like. In cazul in care nu v-au placut, accesati Dubstep Addicted, mai ascultati niste melodii si poate va razganditi.

Sursa principala de inspiratie: Google.

Enjoy!

Iulia F.

Betrayal

2011-09-27T20:03:00.001+03:00

In ultimele doua zile m-am intalnit si am vorbit cu o femeie inselata. Dupa aproape 20 de ani de casnicie, au construit un imperiu impreuna, atat la figurat, cat si la propriu, iar el a ales sa auda un fals "te iubesc" de la o fetita de 20 de ani in loc sa se bucure in continuare de un "te iubesc" sincer de la baietelul lui.

De ce?

De ce fata aia a ales sa distruga o familie? Pentru bani, excursii si intalniri pe ascuns? Chiar se merita?

De ce el are impresia ca o fata tanara, care i-ar putea fi fiica, l-ar putea iubi vreodata in adevaratul sens al cuvantului? Daca nu era sigur ca o poate iubi, asa cum i-a promis, pe femeia ce avea sa-i fie sotie, de ce a alergat dupa un "da" aproape un deceniu?

Dupa tot ce am vazut in jurul meu, am ajuns la o concluzie: Nu exista barbat care sa nu insele. Mici exceptii exista intotdeauna, dar sunt mult prea putine. Facand un raport intre numarul exceptiilor si numarul femeilor, mi-am dat seama ca, din pacate, trebuie sa-i acceptam asa cum sunt, si atat timp cat nu aflam si cat nu suferim de pe urma micilor escapade, trebuie sa trecem cu vederea si sa ne vedem de copii si de casa. Poate ca gandesc gresit, dar decat sa innebunesc urmarindu-l cu o gelozie si o posesivitate iesite din comun, prefer sa orbesc..o data, de doua ori in viata.

Dar sa ma tradezi mai bine de 2 ani, si sa-i dai unei pustoaice bani munciti de mine pentru copilul meu? Ca apoi sa-mi spui ca te-ai indragostit, ca va iubiti, si ca iti lasi familia pentru ea...e groaznic, si sper sa nu trec vreodata printr-o situatie asemanatoare.

Femeia asta a incercat sa fie puternica in fata mea, si a facut in asa fel incat sa para ca nu-i pasa atat de mult. Mi-a spus ca e decisa sa uite ca exista barbati si ca isi va dedica restul vietii copilului ei. Puternica intr-adevar. Dar...fara sa vrea, mi-a transmis o parte din durerea pe care o simte. Prima oara cand mi-a vorbit despre problema asta, am simtit cum m-a strapuns un tremur, iar starea mi s-a schimbat instant intr-una melancolica si pregatita de plans.

Vocea unei femei tradate este...cumplita si nu ai cum sa o maschezi. Nu am cuvinte sa o descriu. Si pentru ce? In curand amanta se va satura de barbatul ce va deveni un bosorog falimentar, iar pentru a-si reuni familia, va fi deja prea tarziu. Si-a dedicat viata sotului si fiului, iar sotul a tradat-o cu nerusinare.

Ce sfat ii dai unei femei tradate si inselate? Ce s-a intamplat cu lumea asta nebuna? Unde sunt familiile alea fericite din romane si filme? Unde sunt oamenii normali? Ce s-a intamplat cu sinceritatea si iubirea neconditionata? De ce atata rautate peste tot? De ce atatea divorturi? Dar de ce atat de multe nunti?

Sunt atatea intrebari la care nu am raspuns, si probabil nici nu le voi gasi vreodata. Imi pare rau ca trebuie sa existe atat de multa suferinta in lume, cand totul ar putea fi mult mai usor si mai frumos.

Love each other!

Iulia F.

Din categoria "citate favorite"

2011-09-26T14:03:00.003+03:00

Daca este intradevar evident ca ii iubesti pe oameni, le va fi greu sa nu simta la fel fata de tine.

Lois McMaster Bujola

Iulia F.

More from Lady Gaga

2011-09-21T20:20:00.002+03:00

Sunt sigura ca ati auzit cu totii ultima melodie a nonconformistei Lady Gaga - You and I, si ca ati ramas placut impresionati si de videoclip. Mie mi s-a parut ca a fost mai...light decat celelalte, iar melodia si versurile sunt chiar dragute.

Cantareata mai vine cu 5 videoclipuri pentru aceasta melodie, Gaga numindu-le "fashion films", acestea sunt realizate de 2 fotografi germani de moda: Inez van Lamsweerde si Vinoodh Matadin.

Primul se numeste NYMPH.

Cel de-al doilea se numeste BRIDE si Gaga se prezinta putin mai vulgara.

Cel de-al treilea se numeste YUYI si ne-o prezinta pe Gaga in pielea unui alter ego, sirena YUYI.

To be continued...

Iulia F.

Men and Women

2011-09-17T20:29:00.004+03:00

The voice of a woman ... a mad woman:

'You say shit,

and then,

you make me say shit

I don't wanna say,

because I know

you'll end up hurting me,

and then you just ...

fucking disappear.'

Such a cliche!

Have a great night!

Iulia F.

Marketing & Fashion

2011-09-14T18:25:00.002+03:00

Enjoy!

Iulia F.

Din categoria 'citate favorite'

2011-09-12T14:38:00.001+03:00

''Nu citesc ziare, dar sunt informat. Daca o informatie este importanta, ma va gasi.''

Ben Rattray, Fondator si CEO al change.org

Friends and favors

2011-08-31T12:35:00.003+03:00

Cu ceva timp în urmă am participat la un concurs organizat de o companie americană de tipul MLM, și am făcut un filmuleț promoțional pentru unul dintre produsele Forever Living Products. Pentru a realiza acest lucru am avut norocul de a primi ajutorul unor oameni deosebiți cărora le mulțumesc din nou.

Acum, am ocazia de a-l ajuta pe Nicolas, una dintre persoanele menționate mai sus, postând filmulețul realizat de el și împărtășindu-l cu alții. Este vorba despre Festivalul Lavandei din Valreas, Franța.

Please share it if you like it!

Enjoy!

Iulia F.

Save Her

2011-08-26T11:37:00.001+03:00

Enjoy!
Iulia F.

Generatia BAC 2011

2011-08-25T03:27:00.006+03:00

'Copiii de azi sunt atat de scufundati in biti, incat ii percep ca parte integranta a mediului lor natural.'

'Nu citesc si sunt slabi comunicatori. In tot acest timp, consecintele mediului online se regasesc in scoli si universitati, unde Generatia Net se descurca foarte prost la examene.'

'Nu le pasa. Nu au valori si nu le pasa de nimeni altcineva. Cand se vor maturiza, vor deveni cetateni iresponsabili.'

Don Tapscott

'Astazi ne mintim singuri in ceea ce priveste renasterea pe care o va aduce computerul. Nu va aduce nimic. Asta inseamna de fapt ca neocortexul va sfarsi prin a se autodevora.'

Robert Bly

'Sunt screenagers, dependenti de net, isi pierd abilitatile sociale si nu mai au timp pentru sporturi sau activitati sanatoase. (...) rezultatul este o generatie de oameni ciudati si obezi. Jocurile video sunt cea mai contagioasa dependenta din lume si cel mai mare pericol pentru copiii de azi - comparabil cu abuzul de droguri si alcool.'

Asociatia Mame Impotriva Dependentei de Jocuri Video - MAVAV

'Sunt lipsiti de rusine. A devenit o rutina in ziua de azi pentru tinerele fete sa posteze online fotografii provocatoare cu ele insele. (...) Copiii nu inteleg care e problema!'

M. Gigi Durham

'Isi agreseaza prietenii online.

Tinerii traiesc intr-o realitate virtuala si intr-o cultura voyeuristica a violentei si a umilintei, si totul de dragul faimei si al banilor.'

Glenn Beck

'Sunt violenti. (http://history1900s.about.com/od/famouscrimesscandals/a/columbine.htm)

Daca nu ar fi existat aceasta combinatie de jocuri video extrem de violente, implicarea profunda si dependenta lor fata de aceste jocuri, plus tipul lor patologic de personalitate, aceste crime si acest masacru nu ar fi avut loc.'

(se sustine intr-una dintre actiunile juridice intentate de victime impotriva producatorilor de computere)

'Aceasta este cea mai narcisista si egocentrista generatie. Sunt mult mai narcisisti decat erau studentii acum 25 de ani. Tehnologia actuala alimenteaza o crestere a narcisismului. Prin insusi numele lui, MySpace incurajeaza nevoia de recunoastere, asa cum este si cazul site-ului YouTube.'

Jean Twenge

'Nu poseda niciun fel de etica a muncii si vor fi angajati slabi. Studentii de azi plutesc in deriva, fara nicio idee despre ceea ce vor sa faca sau sa devina in viitor. Sunt niste ''pierde-vara'' care au impresia ca totul li se cuvine si, in momentul in care intra pe piata muncii, solicita de la angajatorii lor tot felul de lucruri nerealiste, cum ar fi tehnologie sofisticata sau noi abordari de management. (...) tinerii adora sa-si iroseasca timpul. Membrii Generatiei Net sunt astazi dureros de slab pregatiti pentru cerintele pietei actuale (si viitoare).'

William Damon

Ar trebui sa privim mai cu atentie criticile facute. Ele nu vin din partea unor bigoti nebuni sau din partea unor ideologi inflexibili.

Iulia F.

Operatiunea ”Salteaua”

2011-08-14T22:57:00.025+03:00

Astăzi am o mică povestioară în care este vorba despre o Mamă (Ana) și Fiica sa (Ioana).

Într-un weekend,fetele au rămas singure acasă, fără cei doi bărbați ai familiei, și ambele se gândeau că va fi drăguț să petreacă puțin timp împreună, fără stresul provocat adesea de cei doi. Se anunța un weekend liniștit și plictisitor, dar într-o manieră plăcută.

De ceva timp, nu exista zi în care cel mai tânăr dintre cei doi bărbați (Dan) să nu se plângă de salteaua pe care doarmea, așa că mama s-a hotărât să-i facă o surpriză și să-i cumpere alta nouă, mult mai bună decât cea pe care o are deja.

Fetele profită de o după-amiază liberă și frumoasă de sâmbătă, și se pornesc spre unul dintre centrele comerciale din oraș. Primesc ajutor de la un angajat cu care se cunoșteau, se decid asupra unei saltele, și decid să o cumpere pe loc. Cu atât mai mult cu cât era la ofertă.

1,40 cm x 2 m. Perfect.

Angajații o montează pe mașinuța mamei cu niște folie de plastic, iar fetele se pornesc la drum bucuroase și ușurate.

Ajung acasă, se chinuie amândouă să ducă salteaua în casă, apoi se liniștesc puțin și stau la masă; nu de alta, dar aveau nevoie de putere pentru a urca salteaua la etaj. După ce și-au recăpătat forțele, Ana și Ioana își pun mâinile pe saltea și cu chiu cu vai o urcă până în camera. Așează salteaua pe pat..și ce crezi? era prea mare. Să cadă cerul pe ele și alta nu. Vin întrebările: ”ce facem?! o ducem înapoi? dacă nu ne-o primește? dacă nu ne returnează banii? cum o aranjăm iar pe mașină?” etc...

Mai stau puțin să asimileze bine toată situația, timp în care Ana îi spune Ioanei să măsoare patul cu atenție. Ioana a căutat o ruletă, dar nu a găsit decât o riglă de 10 cm, așa că s-a hotărât să o lase baltă. Oricum nu se gândea că mama ei va dori să returneze salteaua în aceeași zi, era deja cam târzior, avea ea timp să găsească o ruletă.

După vreo jumătate de oră Ana strigă la fiica ei: ”Ioanaaaa, hai să ducem salteaua!!”
Ioana: ”Păi ce, o ducem tot azi?!”

Ana: ”Da, trebuie cât mai repede, hai să nu închidă!”

Ioana își scoate rapid capul din PC și fuge să o ajute pe mama ei. Din nou scări întortocheate, uși înguste, saltea grea, o urcă pe mașină, o înfășoară cât pot ele de bine cu folie de plastic, așa cum au văzut la angajații de la magazinul respectiv și gata.

Îi explică vecinei ce s-a întâmplat, cu riscul de a părea nebune, pentru a-și da seama că de fapt nu sunt chiar ieșite din comun. Vecina le asigură pe fete că le vor primi salteaua înapoi, pentru că: ”Și eu am fost odată să schimb o sapă”,
Ana, curioasă de fel, întreabă: ”Și?”,
Vecina: ”Și am schimbat-o cu o greblă!”.

Acum cele două aveau mai multă încredere că totul avea să se rezolve, și pleacă liniștite spre centrul comercial, asta însemnând un drum de vreo 15-20 de minute. Pe la jumătatea drumului Ana o întreabă pe Ioana: ”Ai măsurat patul?”
Ioana: ”Nu! Păi nu l-ai măsurat tu?”
Ana: ”Cum tu?! Da' nu ți-am zis să-l măsori TU?”
Ioana: ”Da' ți-am zis că nu am găsit ruletă!”
Au urmat desigur epicele remarci: ”Îți zic și eu o dată să faci ceva, și nici atunci nu faci..bla bla, ești mare, descurcă-te, gândește-te și singură...etc., bla bla bla.”

Buuun, s-au hotărât să se întoarcă din drum și să măsoare patul, că doar nu o să se ducă din nou nepregătite la magazin, și să se facă de râs. Ana a micșorat puțin viteza și Ioana a scos o mână pe geam pentru a imobiliza salteaua, pentru că aveau impresia că aceasta în curând avea să-și ia zborul, și le apucaseră emoțiile.

Urcă rapid în dormitorul cu pricina, și se pun să măsoare patul cu o riglă de 30 de cm. Eeee, de la cea de 10, e o îmbunătățire. Noua măsurătoare..și singura de altfel, dar nu ultima, arată 1,20 m.

Perfect! Acum sunt pregătite. Ajung fetele la magazin, amuzate de gafa pe care au făcut-o, și cu gura până la urechi se duc la cel care le-a ajutat inițial pentru că angajatul a fost foarte cumsecade și primise și un mic bacșiș. Numai că...omul când le-a văzut nu părea la fel de fericit precum atunci când le-a vândut salteaua.

Ana îi explică pe scurt problema, se scuză pentru greșeală dând ca motiv un alt pat din casă care avea 1,40 m, și îl roagă să le ajute cumva. Omul le spune cu o mare părere de rău că nu au în magazin saltele de 1,20 m, dar s-a uitat în baza de date să verifice dacă au dat vreodată comandă de așa ceva.

Și Doamne! Cât noroc! Se face comandă de saltea de 1,20 m și se promite că va ajunge în 8 zile. Ioana, la fel de curioasă ca Mama, aruncă un ochi în calculatorul omului, și printre restul comenzilor observă că există saltea de 1,20 cu 2 m, dar și cu 1,90 m. Oookeee, acum mai urmează o întrebare: ”Mamaaa...dar...lungimea e de 2 m, sau de un metru 90?” Le bufnește râsul pe amândouă și își dau seama că...habar N-AU!

De'! Până la urmă, FEMEIA, tot femeie!

Fetele se decid să lase avansul necesar angajatului, și să-i dea a 2a zi un telefon cu măsurătorile exacte, pentru a se scuti de un drum, dar si de o noua gafa.

Cum s-a terminat totul? Măsurătorile au fost făcute, iar salteaua comandată prin telefon.

Verdict final: 1,20 m x 1,90 m. Nici nu se gândeau ele la asemenea măsuri.

The End!
Iulia F.

Peripetii in Costinesti

2011-08-14T15:48:00.009+03:00

Am petrecut 5 zile și 4 nopți în Costinești, o stațiune studențească, și a fost pentru prima oară în viața mea. Am fost 10 fete singure, un băiat singur, și 2 cupluri; nu prea ne cunoșteam între noi, ceea ce ar fi trebuit să fie ciudat, dar prima întâlnire am rezolvat-o cu niște vișine proaspăt scoase dintr-o vișinată făcută cu rachiu de 70 de grade...în tren. Dar mai bine să o luăm cu începutul. Here we go.

Primul grup a plecat spre mare din Piatra Neamț, cu un tren personal, și nu suntem noi pretențioase și fițoase, dar pe săracele fete le-au apucat mâncărimile peste tot, era o mizerie incredibilă, și tot felul de insecte: purici, țânțari, muște, etc. Una dintre ele a făcut o iritație destul de urâtă, dar a supraviețuit.

Ne-am întâlnit în Gara Bacău, eu cu BFFa și fetele din Piatra Neamț, și ne-am pornit spre Constanța. Trenul era plin de tineri, dar cum eu sunt o norocoasă, am nimerit într-un compartiment cu 2 băbuțe, un moșneguț, și 2 nepoți. Femeile nu se cunoșteau, dar au început să ne întrebe unde mergem și cu cine, și când au aflat că suntem doar fete, și toate singure, doamna cu nepoții ne-a alinat (Învățătoarea), și ne-a spus că vom găsi pe cineva la mare sigur. Cealaltă de colo' (Sărmana) a zis ”pentru ce ne trebuie bărbați?! e mai bine să fii singură.” Și apoi a început o adevărată dezbatere pe tema asta.

Învățătoarea a sfătuit-o să nu mai vorbească așa, pentru că soțul ei a murit, și îi este atât de rău singură. Intră într-o cameră, singură. Intră în cealaltă, iar singură. Intră și într-a treia, tot singură. [Fac o paranteză și vă spun reacția BFFei: eu dacă eram în locul ei, nu-l mai căutam după prima cameră și o lăsam baltă.] Sărmana a început să râdă și a zis că și ei i-a murit soțul și că ea dacă ar fi știut că e atât de bine singură nu se mai mărita. Când am văzut că discuția se încinge am plecat la celelalte fete să ne cunoaștem mai bine.

Acolo le-am servit cu vișinele mai sus menționate, cu care nu mă așteptam să am atât de mult succes, iar discuțiile au pornit și aici. Totul bine și frumos până când s-au decis 3 dintre ele să fumeze. A trecut unul dintre controlori și când le-a văzut că încep să stingă țigările și să se scuze, le-a zis să stea liniștite că nu le face nimic. Ele s-au liniștit atât de tare, și datorită controlorului dar și a vișinelor, că au îndrăznit să mai fumeze o dată. Cel de-al doilea controlor a stat la pândă, s-a dus după ele și le-a cerut cărțile de identitate. A stat în cabina lui vreo juma' de oră, se gândea probabil cum să mai ia o șpagă, în timp ce gagicile mele se dădeau cu capul de pereți și își făceau griji.

Pentru cine nu știe, amenda pentru fumat în tren este între 100 și 400 RON. A venit și controlorul, le-a spus că amenda este de 300 RON de fiecare, fără să le treacă datele pe vreo hârtie, însă fetele l-au rugat să rezolve altfel situațiunea, și apoi au început să negocieze. El a vrut 150 de fiecare, ele s-au dus cu 50 la el, și a început să le amenințe că le dă la poliție pentru dare de mită și că măcar 50 de fiecare să dea, dar până la urmă ”le-a iertat” cu 50 toate trei. Eeei, comedie!

Ne-am întors până la urmă în cabina noastră și am început să ne jucăm cu unul dintre nepoții Învățătoarei. Dânsa a plecat la toaletă, iar eu începusem să mă înțeleg chiar bine cu micuțul de 9 ani, ne jucam și îl lăsam să se manifeste cum dorea el. Peste câteva minute vine bunicuța, și îl surprinde cum dă cu mâinile pe sus, și în mine din când în când. Ăsta micu' când vede, începe să urle din toți plămânii la mine: "Bunicaaaaaa, ea mi-a făcut cu limbaaa!!! De ce îmi faci cu limbaaaaa??" Eu am înțepenit și nu-mi venea să cred, dar pentru a nu exista confuzii, el se referea la faptul că am scos limba la el cu vreo 5 minute înainte.

Buuuun, trecem mai departe.

Am ajuns în Costinești, ne-am plimbat o grămadă prin stațiune până să găsim vila la care urma să ne cazăm, ca după să ne dăm seama că am înconjurat destul de mult, și aveam toate câte un bagaj destul de greu după noi, că doar suntem fete și avem nevoie de haine pe care nu le purtăm.

Ziua aceea ne-am petrecut-o la plajă, cu o pauză la prânz, au mai venit vreo 2 grupulețe de oameni, ne-am cunoscut, ne-am ars, am dat niște shot-uri din vișine și ne-am pus la somn pentru că eram obosiți.

A 2a zi, majoritatea fetelor mă invidiau pentru că eu eram roșie ca racul și ele nu, mai ales BFFa, care era foarte pornită pe treaba asta. Am încercat să-i explic că nu e foarte amuzant să nu poți dormi noaptea de usturime, și să-ți fie frică de duș, dar ea Batmaaan, Batmaan. Eu încă am avut noroc, îmi luasem o pălărie din prima zi de care nu m-am despărțit, pentru că nu vroiam să mi se decoloreze părul, și nu m-am ars și la față. Vorba unui prieten: norocul prostului. În ziua aia eu am stat pe plajă acoperită cu o fustă lungă, cearșaf, și pălărie, dar ea a insistat cu soarele, și ghici ce?! A făcut insolație. Nu a fost singura care s-a ars, dar în fine, asta nu ne-a oprit ca seara să ieșim la un Beach Bar și să dansăm pe nisip, ceea ce mi s-a părut mult prea frumos.

După ce am petrecut acolo câteva ore, am plecat trei fete să ne schimbăm pentru că se lăsase frigul. Pe drum ne-am întâlnit cu băieții pe care i-am cunoscut în ziua aia la vilă, mergeau pe plajă să vadă al 5lea răsărit la mare, și ne-au invitat și pe noi. Okeee, ne-am schimbat, ne-am întâlnit cu ei pe plajă, am dansat puțin și apoi ne-am așezat pe nisip; toate bune și frumoase.

Unul dintre băieți era...obosit, și s-a culcat pe nisip. Pentru că era foarte umed, i-am spus să se așeze cu capul pe piciorul meu, și a zis ok. Nici nu se așezase bine, că a început să tremure din toate incheieturile. Mă uit la ceilalți puțin speriată, le spun că a început să tremure, dar pentru că nu am primit niciun fel de feedback, am început operațiunea de încălzire a necunoscutului. L-am frecat cu palmele pe spate în continuu, și încercam să mai fac câte o poză, dar dacă îmi luam palmele de pe el, în 5 secunde începea tremuratul din nou.

Nu am fost niciodată nevoită să am grijă de oameni obosiți, dar pentru că 2 dintre devizele mele sunt: ”Fă tot ce e posibil înainte să mori”, și ”Nu lăsa oamenii să-ți leșine în brațe”, asta a fost ocazia perfectă. Nu-mi pare rău că nu am poze din acea dimineață, iar el a fost destul de galant ”să-mi plătească cu aceeași monedă” la următorul răsărit, și vreau să-i mulțumesc acum, pentru că nu cred că am apucat. Mulțumesc...pentru hanorac.

Până la urmă a fost ok, a răsărit soarele, pe care necunoscutul obosit nu l-a mai văzut, chiar dacă el insista sus și tare că l-a văzut, iar drumul spre vilă a fost...incredibil de lung. Mai lung decât de obicei, dar am rezistat.

În următoarea zi, eu și BFF am luat pauză de la soare, pentru că abia ne puteam așeza pe scaun/pat/bancă, iar ea avea frisoane, și (cică) fața puțin umflată...nu că eu aș fi observat ceva. Seara am ieșit din nou să vedem răsăritul, fără ea de data asta, iar când m-am întors în cameră era cald, de ziceai că există calorifer, iar geamurile erau aburite. De ce? Pentru că Ale (BFF) se transformase într-un calorifer uman.

În noaptea aia (dimineața) s-a stricat puțin vremea și bătea vântul foarte tare. Vila Wiki nu ne-a lăsat la greu nici atunci. Să vă povestesc puțin despre acea casă. Este întreținută de patron, el face curat (prea mult spus curat), și în afară de faptul că apa curenta, și că ușile se zdruncinau de ziceai că pune cineva mâna pe clanță din 10 în 10 secunde, totul era ok. Noi nu am avut probleme decât cu ușa, dar unele camere aveau curent electric în apa de la chiuvetă, iar altele în cea de la duș. Două persoane s-au hotărât să mai stea o noapte și s-au mutat din camera unde se curentau la duș doar dacă erau desculți în camera în care se curentau indiferent de ce aveau în picioare. În ziua în care a plouat ne făceam griji că poate cade vreun fulger pe casă, iar cineva ne-a alinat și ne-a spus că nu se poate așa ceva, e mai posibil ca vila să trăznească cerul.

A urmat o seară de karaoke amestecat cu puțin rock, și totul a fost bine, prea bine pentru ultima seară la mare, când...două fete s-au hotărât să plece la vilă singure. Din nefericire un hoț a smuls geanta uneia dintre ele, a învinețit-o, și a trântit-o cu capul de pământ, iar noaptea a continuat la poliție. Acum totul a trecut, și ne bucurăm că nu s-a întâmplat ceva mai rău, însă toți suspinăm după cardul cu poze.

A 5a zi a fost mult mai liniștită și pe de-o parte ne-am bucurat că am plecat, pentru că se aglomerase mult prea tare, dar am fi vrut cu toții să mai rămânem, măcar o seară...și încă una...încă una... și tot așa.

Nu am trecut aici chiar tot ce s-a întâmplat, nu prea aveam cum, ne-a părut rău că una dintre noi a fost nevoită după două zile să plece acasă pentru că s-a îmbolnăvit, dar recuperăm, nu e nicio problemă. Ah, și apropo, vișinele s-au terminat la sfârșitul zilei number two.

Au fost 5 zile perfecte, mai ales având în vedere că nu ne cunoșteam prea bine între noi, și îmi pare rău că s-a lungit atât de mult articolul, dar sunt sigură că cei cu care am petrecut mini vacanța se vor bucura să-și reamintească ce drăguț a fost.

De-abia aștept "Peripeții în Costinești. Part two." :)

XOXO

Iulia F.

Memories from Costinesti

2011-08-13T21:21:00.009+03:00

Best disco ever

Vă provoc să mă găsiți

M's favourite

Food

Dulciuri la malul mării

Limonadă albastră

Larisa

Dana

Dragoș aka. Enjoy

Waiting for the sun to rise

L'Ozana

Enjoy!

Iulia F.

Shopping la LiDL !!!

2011-08-07T21:17:00.010+03:00

Pentru că în seara asta plec la mare am fost să-mi fac ultimele cumpărături la LiDL.

Cum mă plimbam eu printre rafturi, îmi sare în ochi un produs nou apărut pe piaţă. Cel puţin, eu nu am mai văzut acest produs nici măcar în ţări străine.

Hârtie igienică reciclată.

Nu am putut să nu încep să-mi pun întrebări.

Care este procesul prin care se ajunge la acest produs?
Cine şi cum o adună?
Este recoltată înainte sau după ce tragi apa?
De ce ar trebui hârtia igienică reciclată?

Etc. [mai puteţi adăuga şi voi]

Mă mai plimb puţin şi ce credeţi că văd? O super reducere la prune.

Abia atunci mi-a căzut fisa, şi mi-am dat seama că este absolut normal ca hârtia igienică să fie reciclată, din moment ce este reducere la PRUNEEE. THAaaAAA!!

În sfârşit, am putut pleca acasă liniştită.

Thank you Daddy!

Iulia F.

Romanian Top Hits

2011-08-07T19:41:00.003+03:00

Vineri și Sâmbătă s-a desfășurat cea de-a 5a ediție Romanian Top Hits, ca în fiecare an, la Bacău. Am fost și eu în public vreo 2 ore, și tot ce am prins din zbor a fost că noua modă pentru fete/femei este orice tip de chiloți cu orice tip de sutien, și că Ștefan Bănică Jr. știe să ofere un spectacol trăznet.

De ce zic noua modă? Pentru că atât cât am stat acolo toate dansatoarele și majoritatea cântărețelor au fost îmbrăcate (e mult spus) în chiloți și sutien sau maieu. Aproape toate au pus accent pe sexualitate, pe corpurile lor hot, și mai puțin pe muzică.

Ce muzică a fost? Clubbing style, ceea ce m-a făcut să-mi fie dor de dansat pe la party-uri, dar parcă atunci când mergi la un concert te aștepți la un alt stil, mult mai plăcut urechilor și timpanelor.

Cel mai mult mi-au plăcut cei de la Sonny Flame, Fly Project și desigur, Ștefan Bănică Jr. Au fost diferiți de restul, iar la capitolul dansatori, mi-au plăcut cei de la Sonny Flame și fetele de la Fly Project pentru că au fost unici prin stilul lor.

Prezentatori au fost Răzvan Popescu, de la radio Zu, și cântăreața Roxana Nemeș, însă eu sunt de părere că a fost un singur prezentator, alături de asistenta sa sexy, pentru că tot se poartă acum. Pe Roxana am avut ocazia să o cunosc la un concurs de Miss cu 3 ani în urmă, unde a câștigat premiul de popularitate.

Atunci era la fel de ...plastic style, și își dorea foarte mult să ajungă vedetă. Țac pac, a plecat în București, s-a cuplat (sau nu?!) cu Radu Groza, a pozat în Playboy, și-a scos câteva melodii, și gata, she's a star. Eu până să o văd la spectacol nu mai auzisem nimic de ea, și nu pot spune că m-a impresionat într-o manieră plăcută. Și-a luat 2 rochii aproape invizibile, țipa în microfon din când în când ”uuUUUuuuUUuu”, a cântat 2 melodii, la prima s-a speriat CD-ul de public pentru ca s-a oprit pe la inceput (sau de melodie?!), si la a 2a abia i se auzea vocea (cu toate că nu era live), iar în versuri spune că vrea doar sex. Per total a fost bine, păcat că a fost cam huiduită, nimănui nu i-ar plăcea asta. Bravo pentru că ai reușit să ajungi acolo unde-ți doreai! (nu sunt ironică! :) )

Enjoy!

Iulia F.

Le Train Royal

2011-08-06T21:46:00.006+03:00

Weekend-ul trecut am făcut o mică vizită în Gara Bacău și am avut ocazia de a vizita un tren care funcționează pe bază de cărbuni - trenul cu aburi. Trenul era recondiționat și arată foarte bine, trebuia să ajungă la Suceava și a poposit în Bacău pentru câteva ore.

Angajații CFR care au acompaniat trenul, așteptau să-l ”parcheze” undeva peste noapte și i-am rugat să-mi dea voie să intru în el să fac niște poze. Nu eram singura care se bucura și minuna că vede un astfel de tren în epoca actuală, dar domnii de la CFR nu prezentau aceleași sentimente ca și noi, ba din contră. Erau săracii obosiți, dar nu făceam nimic rău, nu puneam mâna pe nimic, doar vroiam și noi să vedem cum arată un tren cu aburi, așa cum numai în filme am văzut.

Desigur, greșeala nu a fost a lor, cei de la CFR ar fi putut să scoată câțiva bănișori cu un tren de genul acesta. Îl aranjau puțin, îl promovau, cereau o taxă de un leu/persoană și poate reușeau să aranjeze puțin pasajul ăla subteran care seamănă a WC public, și pe care nu prea ai cum să-l ocolești.

Un tren superb, pe care l-aș alege fără probleme pentru un drum mai lung. Mai ales că, din ce auzeam la ceilalți, acesta a fost destinat Reginei Maria.

Enjoy!

Iulia F.

E.ON S.A. Moldova

2011-08-06T13:11:00.005+03:00

Dragii nostri de la E.ON Moldova au dat lovitura din nou, lasand o intreaga piata fara curent. Mai multi vanzatori au spus ca facturile au fost platite, deci motivul e "unknown".

Zeci de vitrine frigorifice, pline cu produse, dar si cantarele electronice din Piata Centrala Bacau au fost, si e posibil sa fie si la ora asta, nefunctionale. La macelarie comerciantii au improvizat si au facut lumina cum au putut, insa in cazul unui incendiu cine e vinovat?

Clientul nu vede ce cumpara, iar vanzatorul stie prea bine ce vinde.

Atunci cand e vorba de E.ON degeaba suni sa-ti ceri drepturile pentru ca oricum nu te baga nimeni in seama.

Chiar ii lasam pe toti sa-si bata joc de noi?

Iulia F.

Sugar Free

2011-08-03T09:21:00.006+03:00

Substanța aceasta pe care românii o consumă în neștiință de cauză, a fost inițial sintetizată pe post de agent chimic cu aplicații militare. Fostul secretar al “apărării” americane Donald Rumsfeld, este personal responsabil pentru faptul că substanța a primit aprobarea autorităților de specialitate pentru a fi folosită ca aditiv alimentar. El ocupa pe-atunci poziția de CEO al GD Searle, compania producătoare a otrăvii numite aspartam. Să aflăm ce le facem copiilor cu mâna noastră, atunci când le dăm 5 lei să-și ia ceva de la chioșc… Ei ce să-i faci dacă la miere nu ne-a dus capul!

Numele meu este Aspartam şi sunt dulce, dulce, dulce.
Cine sunt eu de fapt? Am o poveste frumoasă, romantică, dar şi plină de suspans şi de succes. Sunt produsul ştiinţei. Dacă nu era ea, eu nu mă năşteam… Ce minunat!
Totul a început de la o bacterie periculoasă pentru oameni. Această bacterie frumoasă a fost după aceea modificată genetic. Bacteria, care este mama mea, a fost hrănită apoi cu deşeuri toxice foarte gustoase.

De fapt, să vă spun sincer, bacteria nu este chiar mama mea, pentru că eu, ASPARTAM, nu sunt chiar copilul ei, ci… de fapt… (vai, mă ruşinez), de fapt sunt caca acestei bacterii periculoase modificate genetic, ce se hrăneşte cu deşeuri toxice. Aşa că aş putea spune cu mândrie că tatăl meu este deşeul toxic, iar eu mă nasc în pântecuţul călduţ al mămicii mele, bacteria modificată genetic. Când m-am născut, ursitoarele mi-au menit să devin o armă biologică împotriva populaţiei, dar apoi am fost folosit în tot felul de alimente gustoase-gustoase. Îmi plac poveştile cu happy end.

Vă miraţi că sunt spurcat? Ziceţi că sunt otravă? Doar sunt dulce, dulce, dulce. Sunt folosit în toate gumele de mestecat, bomboanele pentru respiraţie şi în multe dulciuri şi băuturi carbogazoase. Mai am şi alte nume: NutraSweet, Equal, Spoonful, Equal-Measure, Canderel, Benevia, Neotame… Sunt bun mai ales pentru copii şi în curele de slăbire, pentru că acolo unde sunt eu, nesimţitul de zahăr este eliminat! Deviza mea: Sugar free!

Sunt extrem de mândru de mine însumi şi vă iubesc mai ales când mestecaţi gumă şi beţi sucuri dietetice. În Statele Unite sunt foarte popular. Aproape că nu există dulciuri care să nu beneficieze de dulceaţa mea.

Din păcate, în prezent, nu doar produsele cu calorii reduse (produsele light) conţin această substanţă. Fiind mai ieftin decât zahărul, este utilizat şi la produse care în mod normal nu ar trebui să conţină Aspartam.

Câteva produse tipice, care sunt îndulcite cu Aspartam : băuturi răcoritoare carbogazoase şi sucuri de fructe cu pulpă, iaurturi, îngheţata, preparatele de mic dejun, tabletele efervescente, băuturile energizante pentru sportivi, gemurile, aproape toate felurile de gume de mestecat, produsele diabetice, şi chiar şi îndulcitorii înşişi (cu excepţia câtorva).

Iată şi câteva dintre efectele secundare certificate ale Aspartamului: tulburări ale văzului, dureri de ochi, ţiuitul urechilor, slăbirea auzului, convulsii epileptice, dureri de cap tip migrenă, tulburări de echilibru, pierderea memoriei, somnolenţă permanentă, amorţeala picioarelor.

Trebuie avut grijă în special în cazul copiilor, deoarece ei primesc această substanţă de valoare dubioasă tocmai de la părinţi, sub forma dulciurilor, a gumelor de mestecat, şi a băuturilor răcoritoare, şi este aproape ca sigur că nu vor da atenţie acestui cod aparent nepericulos E951, chiar dacă – şi dacă - vor citi etichetele produselor

Enjoy!

Iulia F.

Reteta Pizza

2011-07-30T21:40:00.005+03:00

Oricine știe să facă o pizza, nu mai este un secret pentru nimeni. Mama face o pizza mult prea bună pentru secolul ăsta [o spun cu toată modestia], iar cunoscuții noștri, prietenii de familie, unii dintre prietenii mei, știu asta și sunt sigură că îmi vor aproba afirmația. Pentru că sunt fată, iar fiicele își ajută mamele pe la bucătărie de mici, fie că vor, fie că nu vor, am asistat de fiecare dată la procesul ”super pizza” și am învățat și eu așa-zisele secrete. Țin să menționez că această rețetă nu are absolut NICIO legătură cu pizza mamei.

În perioada ”sesiune - licență” am avut foarte multe pofte pe care nu mi le-am refuzat, dar și foarte puțin timp pentru a mi le satisface, așa că am ales întotdeauna calea cea mai ușoară. Într-o zi mi se făcuse poftă de pizza și pentru că fratele meu mi-a împărtășit pofta, am cumpărat o pizza congelată.

Am ajuns acasă amândoi înfometați, de-abia așteptam să mâncăm prima felie de pizza, grăbită am pornit cuptorul să se încălzească, am tăiat o roșie, am aruncat-o pe pizza, pac pac, s-a încălzit cuptorul, am băgat pizza și am așteptam nerăbdători 15 minute cu ketchup-ul pe masă. Însă...am așteptat degeaba. De fapt nu chiar degeaba, totuși am descoperit că trebuie reparat cuptorul. Nu a mai funcționat cum trebuia și nu a încălzit deloc, iar pizza noastră s-a decongelat puțin de la ventilator...și cam atât.

După câteva minute de chinuială și plânsete stomacale mi-am adus aminte că am găsit cu ceva timp în urmă, pe un blog culinar, o rețetă pentru pizza la tigaie. După îndelungi discuții am hotărât să facem pizza la tigaie. Buuun, zis și făcut. Eu mai și scriam la licență în același timp, motiv pentru care fratele meu a fost bucătarul șef, el fiind și autorul acestei rețete.

Ingrediente: o pizza congelată, o tigaie, o folie de staniol, ulei de măsline și..cam atât. Noi am pus și niște felii de roșii deasupra.

Pas 1: se unge una bucată folie de staniol cu ulei de măsline. De ce? Ca să nu se lipească.

Pas 2: se așează felia sau feliile, după caz.

Pas 3: se împachetează și se fac niște găuri cu scobitoarea sau cu orice altceva. De ce? Ca să iasă umezeala și să nu fie pizza fiartă la aburi.

Pas 4: se fac niște biluțe din staniol și se pun în tigaie. De ce? Ca să nu se ardă.

Pas 5: se așează pizza în tigaie, se pune capacul, se pune tigaia la foc mediu și se lasă la ”copt” aproximativ 15 minute.

Rezultatul:

În ceea ce privește această minunată și complexă rețeta, trebuie să vă spun că pentru a ajunge la forma sa finală, am ars puțin primele felii (nu atât de mult încât să nu fie comestibile pentru situația în care ne aflam). Am încercat fără staniol, fără ulei, fără găuri, fără biluțele din staniol, dar asta este cea mai bună variantă.

Enjoy!

Iulia F.

Sfat: Folosiți această metodă numai și numai dacă nu reușiți să scăpați de poftă printr-o altă variantă.

People

2011-07-14T11:07:00.003+03:00

M-am săturat de oameni.

Am vrut să continui, să dezvolt. Dar e de ajuns.

La licence est une garce

2011-07-10T14:29:00.007+03:00

Nu am mai avut timp zilele astea de mare lucru si am fost nevoita sa renunt la multe activitati pe care obisnuiesc sa le fac in timpul meu liber. Ce am facut si cum mi-am petrecut timpul? Vedeti mai jos.

"„Copiii de azi sunt atat de scufundati in biti, incat ii percep ca parte integranta a mediului lor natural.” Asta este opinia lui Don Tapscott dupa ce a realizat o cercetare ce avea in vedere efectele pe care tehnologia digitala le are asupra generatiei actuale cu care interactioneaza.

Traim intr-o lume in care notiunea de carte a fost inlocuita cu e-book, manualul cu wikipedia, dictionarul cu wiktionar, jurnalul personal cu blogul, intalnirile intre prieteni nu se mai realizeaza „offline”, se recurge la cele „online”, recomandarile nu se mai cauta printre prieteni si rude, ci se recurge la forumuri si reviews-urile de pe site-urile de specialitate. Media traditionala este din ce in ce mai umbrita de social media, cumparaturile se fac din magazinele online, iar marketingul traditional se muta din ce in ce mai mult inspre mediul digital, notiunea de marketing online devenind indubitabil din ce in ce mai populara. E-mailul deja este demodat, telefonul nu mai este destinat convorbirilor telefonice, ci s-a transformat intr-un mini calculator portabil, iar termenul „Facebook” sunt sigura ca nu mai are nevoie de introducere.

Majoritatea oamenilor critica foarte mult aceste instrumente digitale, insa este normal ca acestia sa se simta amenintati de ceva nou, pe care nu il inteleg cu usurinta. Insa acum, si-a facut aparitia o noua generatie, cu valori noi, si care intelege noile media mult mai bine decat predecesorii sai. Consumatorii multimedia se orienteaza spre internet pentru a comunica, pentru a intelege si a face o multime de lucruri, intr-o maniera mai rapida si mai satisfacatoare decat cea obisnuita.

Pentru generatia noua, tehnologia este ca aerul, si vrem, nu vrem, aceasta reprezinta viitorul. Se fac si multe greseli, reteaua Internet si spatiul World Wide Web au avut un impact brusc si inca nu am reusit sa invatam cum sa evitam si sa controlam aspectele negative ale fenomenului, insa este timp sa ne perfectionam mai mult decat am facut-o pana acum.

In aceasta lucrare am incercat sa evidentiez importanta mediului digital inovator cu toate tehnologiile sale din ce in ce mai numeroase, si despre cum acesta influenteaza marketingul traditional. Datorita tehnologiei Web 2.0, companiile incep sa conceapa si sa dezvolte produse si servicii noi, iar acestea necesita strategii si practici noi de marketing.

Daca pana acum specialistii erau de parere ca pentru ca o companie sa fie luata in considerare de jucatorii unei piete si pentru a castiga notorietate, necesita si o prezenta online, un site web de prezentare al acesteia, acum pentru a excela pe acea piata trebuie sa transformam mediocrul website intr-un magazin online. Astfel, am incercat sa-mi adun cunostintele, capatate in ultimii trei ani, despre marketing si e-marketing si sa scot in evidenta importanta realizarii si promovarii unui magazin online.

www.iulia-f.blogspot.com"

Social Media

2011-07-07T10:55:00.001+03:00

Imi pare rau ca nu am timp sa comentez prea mult, voi spune doar ca..Imi place!

Enjoy!

Iulia F.

Nice ass!

2011-07-03T23:46:00.003+03:00

De ce barbatii se uita intotdeauna dupa fundul unei femei? e si aia..o chestie iesita in afara..o parte normala a corpului. De ce nu se uita la maini? sau la abdomen? sau la fata/ochi/buze/par? de ce trebuie sa se uite la fund?

Enjoy!
Iulia F.

I love summer!!

2011-07-03T14:31:00.012+03:00

Iubesc vara..da..si nu pentru ca e cald si soare, si pentru ca pot sa trandavesc pe plaja langa malul marii sau pe marginea unei piscine...din pacate, in ultima vreme a devenit insuportabil si prea obositor sa prind putin bronz. Nici pentru ca nu trebuie sa ma chinui prea mult cu alesul hainelor si al numarului lor.

O iubesc pentru ca vara am parte de asa ceva:

Am trei perioade ale anului pe care le astept cu drag. Una dintre ele este prin primavara, atunci cand apar florile cu o mireasma immmmmmmmmmmmmmbietoare. Daca esti baiat [inalt! :))] si vrei sa ma impresionezi, sa nu vii la mine cu 25 de trandafiri pentru ca nu vei avea prea mare succes. In schimb, daca vii cu un cosulet de zambile, lacramioare, lalele, bujori..etc, ai mult mai multe sanse.

A doua perioada este cea in care am gradina plina de fructe. Din pacate, anul asta este al doilea in care nu pot manca visinile [preferatele mele] direct din copac, motiv pentru care mama s-a gandit la mine si mi le-a facut pachet. Multumesc mama!

Parca nu mai arata atat de rau cartile de licenta langa minunatiile astea, nu?

Si ca sa nu las deoparte si a treia perioada a anului pe care o iubesc...este vorba despre perioada Craciunului. Dar nu partea aia in care bunica taie porcul si noi trebuie sa mancam obligat/fortat...Imaginati-va o dupa-amiaza de iarna, cand este liniste peste tot, pe la ora 17, afara este o lumina portocalie estompata de fulgii care cad usor pe zapada deja adunata pe jos, cand stii ca nu ai nimic important de facut, decat sa petreci timp cu familia care te asteapta cu drag acasa, sau sa citesti o carte buna la caldurica.

It's all about the zen.

Iulia F.

What about our Natural Beauty?

2011-06-30T02:32:00.006+03:00

Directorii Lernert & Sander au vrut sa faca un video despre nevoia excesiva de cosmetice, si au aplicat pe fata unui model de 365 de ori acelasi tip de machiaj intr-o singura zi.

Ce au folosit? 7 sticlute de fon de ten, 2 de fard de ochi, 3 rujuri, 2 sticlute de blush, in total 228.40 ml de machiaj.

Nu pare atat de mult, nu? Urmariti video-ul pentru a vedea ce a iesit.

Nu mai exagerati!

Iulia F.

Marketing

2011-06-28T18:38:00.006+03:00

Pentru că tot veni vorba de Facebook astăzi am dat peste un video ce are în vedere importanţa social media.

Enjoy!

Iulia F.

Marketing

2011-06-28T15:54:00.004+03:00

Ştiu BFF, ţi l-am furat, sorry! :-S

Enjoy!
Iulia F.

Facebook

2011-06-27T11:16:00.010+03:00

Cu toţii cunoaştem faimosul Facebook...oricine are un calculator şi câteva cunoştinţe de tehnici web are cu siguranţă şi profil pe site-ul de socializare menţionat. Mai nou, am văzut că părinţii construiesc profil de "fb" pentru bebeii lor de câteva zile.

Eu am avut inchis contul pentru câteva luni pentru că simţeam că îmi distrage atenţia de la lucrurile importante. Acum, când am reapărut, prietenii nu au ezitat să mă primească cu braţele deschise şi cu urarea: "Bine ai revenit în rândul lumii". Thank you everybody!!

Nu ştiu ceilalţi, însă eu mi-am deschis contul la sfatul unor prieteni de prin alte colţuri ale lumii, pe care i-am cunoscut într-un campus de vară prin 2007 şi trebuia să păstrăm cumva legătura, iar americanii erau deja mari cunoscători şi adepţi. Abia când am ajuns în anul I de facultate, am observat cam cât de repede s-a dezvoltat reţeaua şi cât de multă amploare luase. Descopeream din ce în ce mai mulţi prieteni şi colegi pe Facebook, şi la început era drăguţ, era ceva nou.

O modalitate de a ne umple timpul liber, admirând pozele superbe din vacanţele prietenilor noştri, şi de ne îmbunătăţi zilele triste citind comentariile drăguţe primite de la aceeaşi prieteni. Este un site interactiv, are o mulţime de aplicaţii, şi la cât de popular este, reprezintă o modalitate excelentă de a face marketing pentru o companie, brand sau mai ştiu eu ce. Mie îmi rezolvă o mare problemă, nu reuşesc să reţin zilele de naştere ale prietenilor mei, oricât de mult aş încerca, şi de când cu Facebook-ul, am scutit-o şi pe BFF de a avea grijă să mă anunţe mereu: "Vezi că e ziua lu' cutare, sună-l!". Mulţumesc Facebook pentru asta!

Însă...în ultima vreme, lumea a început să o ia razna. Sau...poate mi se pare mie?!

Am abia 2 zile de Facebook şi nu-mi vine să cred câte minunăţii au apărut, în special la capitolul "evenimente".

Unul dintre exemple:

Mă tot gândesc cam cât timp liber trebuie să aibă persoana respectivă să facă un aşa exceptional "event". Mă bucur în schimb, că a primit felicitările de rigoare, măcar nu simte că a muncit degeaba săraca.

Next:

Pe bune?!?! Până acum v-aţi rugat să vină vara mai repede, Facebook-ul era plin de statusuri gen: "hai cu varaaaaa!!", ca să... ce?! să vină vara, şi să începeţi să vă doriţi să vină iarna? Nu văd logica. Şi să zicem că eveniment pentru Revelion 2012 înţeleg, cu toate că, la naiba! mai e juma' de an până atunci, dar 2013????!?!

Number 3:

În ceea ce priveşte acest eveniment încă nu mă pot decide...este gen "sâc, sâc, noi am luat BAC-ul, voi îl aveţi abia mâine, să muriţi de frică!!"? sau e un eveniment de ambiţionare şi impulsionare pentru cei ce dau examenul acum, pentru a-i determina să-şi dorească foarte mult să poată da şi ei un click pe "I'm attending"?

Copii...Terminaţi-o! Pe bune! Lăsaţi Facebook-ul să se desfăşoare strict pentru ce a fost conceput, altminteri va ajunge o "ţigăneală" mai mare decât tatăl HI5.

Be Smart!
Iulia F.

Heavenly wings

2011-06-25T18:59:00.006+03:00

Întotdeauna mi-au plăcut prezentările Victoria's Secret...de fapt au trecut cu mult peste statutul de "prezentare de modă", sunt adevărate spectacole.

Muzică live, fete superbe, creaţii inegalabile.

Cred...de fapt, sunt sigură că orice model visează să ajungă pe podiumul VS, şi din câte ştiu, o singură româncă a reuşit această performanţă - Diana Moldovan.

Eu, de îndată ce am avut ocazia, am intrat într-un magazin VS şi eram ca un copil care nu se poate hotărî ce acadea să-şi mai cumpere.

Enjoy your weekend!

Iulia F.

Surorile Ross

2011-06-25T12:12:00.001+03:00

Din categoria Funny si Weird. Trebuie sa vedeti finalul!

Marketing

2011-06-22T07:20:00.000+03:00

Gluma a la tata

2011-06-21T09:00:00.000+03:00

În anul 2011, vine Dumnezeu la Noe, care trăia liniştit şi-i zice:

- Noe, pământul s-a umplut de răutate şi oamenii M-au uitat. Vreau să-mi construieşti o nouă Arcă, pentru că Potopul va veni iar. Să iei din fiecare specie câte un exemplar mascul şi femelă. Ai la dispoziţie 6 luni de zile!

După 6 luni se uită Dumnezeu pe pământ şi-l vede pe Noe plângând în grădină.
- Noe !!! Sunt pe cale să încep Potopul, unde este Arca ???
- Iartă-mă Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat între timp .....

Am nevoie de autorizaţie de construcţie. Mă tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat în judecată pentru că am încălcat planul de urbanism construind Arca în gradina mea şi nu am respectat normele de înălţime.

Apoi compania de electricitate a cerut să pun ipotecă pe Arcă în vederea acoperirii costurilor de transport şi de mutare a liniilor de înaltă tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcei pentru a fi lansată la apă. Degeaba le-am spus eu că va veni marea la mine, că nu m-au crezut.

Să fac rost de lemn, a fost o altă problemă. Este interzis să tai lemn din pădurile învecinate deoarece acolo trăieşte bufniţa cu pete care-i o specie protejată. Am încercat să-i conving pe ecologişti că tai lemnul tocmai pentru a salva bufniţa, dar nici n-au vrut să stea de vorbă cu mine.

Când am început să adun animalele, am fost dat în judecată de un grup de activişti pentru protecţia animalelor. Ei susţineau că ţin animale sălbatice sechestrate împotriva voinţei lor şi de asemenea, au susţinut că să pun atâtea animale într-un spaţiu atât de mic, înseamnă cruzime asupra lor.

Apoi cei de la Ministerul Mediului, au spus că nu am voie să construiesc Arca până când reprezentanţii lor nu fac un studiu de mediu şi implicaţiile pe care Potopul Tău le poate avea asupra mediului..

Încă am un proces în derulare cu Ministerul Muncii deoarece nu m-am hotărât câte minorităţi ale grupurilor etnice să angajez pe şantier. Blocul Sindical nu mă lasă să fiu ajutat de proprii copii la construcţie deoarece aceştia nu fac parte din Sindicat şi nu au certificare ISCIR pentru construcţia de Arce.

Ca să fie totul şi mai rău, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile deoarece ei susţin că vreau să părăsesc ţara cu specii de animale pe cale de dispariţie.

Deci Doamne iartă-mă dar, îmi trebuie pe puţin 10 ani ca să fac tot ce mi-ai zis!!

Dintr-o dată cerul se lumina, norii disparură, iar soarele apăru din nou strălucitor pe cer.

- Doamne, să înţeleg că nu ne mai distrugi lumea?
- Nu, Noe, se pare că mi-a luat-o guvernul înainte.

Enjoy!
Iulia F.

Prima zi de vara

2011-06-21T08:44:00.007+03:00

Vă doresc o vară minunată!

Iulia F.

Actrita mea favorita.

2011-06-20T19:52:00.001+03:00

I just love her!

Enjoy!

Iulia F.

Summer Time.

2011-06-20T15:03:00.003+03:00

Melodia de mai jos cu siguranţă va fi hitul verii.

Stilul melodiei, ritmul, merengue electronic, merg de minune cu videoclipul.

Mmmmm...vară :D Abia acum pot spune că de-abia aştept să termin. Şi voi, nu?

Daaaaar, să revenim la realitateee şi să terminăm cu facultatea.

Enjoy & Kisses!

Iulia F.

Sunday Homework.

2011-06-19T18:03:00.003+03:00

What is the meaning of LOVE?

Enjoy!

Iulia F.

Super BFF.

2011-06-15T19:03:00.006+03:00

My BFF has a SuperPower!!! Găseşte videoclipurile oficiale imediat ce apar pe Youtube, după câteva ore, cel târziu o zi, ceea ce pe mine mă fascinează având în vedere că eu le văd cu o întârziere de 2 luni. În ultima perioadă nu prea am mai fost interesată de muzică și am rămas în urmă rău de tot, iar ea s-a hotărât să mă țină mereu la curent cu "The Latest Hits".

Uite așa am văzut eu Rabiosa când avea doar vreo câteva sute de vizualizări.

Și Last Friday Night imediat ce a fost postată.

tâ

Iar acum cu o mică întârziere, și singura de altfel - Tot mai sus.

Astea nu sunt singurele și de fiecare dată sunt... "două puncte O".

Enjoy!

Iulia F.

Vecinul meu.

2011-06-12T13:08:00.010+03:00

Am un vecin...bine, vorba vine vecin, ca nu stam in acelasi bloc, dar locuieste intr-unul dintre blocurile vecine, si sta la etajul 7, ca si mine, iar vederea apartamentului in care locuiesc "se pupa" cu vederea apartamentului...dansului.

Ma veti intreba de ce este atat de special...pai...este un om minunat, splendid, iubeste animalele si florile...in fundul gol pe balcon si este unul dintre oamenii care m-au facut sa cred, inca de cand m-am mutat aici, ca Bucurestiul este plin de oameni nebuni.

Posibil sa va luati de mine si sa spuneti ca e casa lui, iar omu face ce vrea in casa lui, si pe balconu lui, pe teritoriul lui, si drepturile lui, si democratie, si eu critic aiurea si bla bla bla.

Dar... este vorba despre un om de 40 de ani, care sta dezbracat, din cap pana in picioare, pe balcon, la soare, timp in care isi mangaie matza. Mai nou si-a luat si 3 ghivece de flori, iar de dimineata le aranja si le uda. Tot in fundul gol, desigur, ca nu se poate deplasa altfel.

Daca tot vrea sa se relaxeze in fundu gol impreuna cu pisicu, sa se mute intr-o casa in mijlocul padurii, si sa ma lase sa-mi beau cafeaua linistita dimineata pe balcon, si sa-i lipseasca pe parintii din acest bloc de intrebari stupide din partea copiilor.

P.S.1: Poza e decenta.

P.S.2: Am postat-o si pe cea mai putin decenta, ca sa nu spuneti ca mint.

Va doresc o duminica fara oameni goi!

Iulia F.

A good night joke.

2011-06-10T21:09:00.004+03:00

În seara asta vroiam să vă povestesc ce am făcut la sală și cât de tare a fost, dar mi-a trimis tata un mail cu ceva amuzant, și mi-a plăcut prea mult să nu v-il arăt. NB: râd mult prea rar la bancuri și glume, iar asta e una dintre excepții.

O fată n-a mai trecut prin satul natal de mai bine de 5 ani. Într-o zi sosește acasă, dar nici n-apucă să treacă pragul, că tatăl său se răstește la ea:

-Unde ai fost tot timpul ăsta? De ce nu ne-ai scris, nici măcar o carte poștală? De ce nu ne-ai sunat niciodată?

Fata începe să plângă și zice printre lacrimi:

- Tată, eu am devenit prostituată...

- Cum? Pleacă de aici păcătoaso! Ești o rușine pentru familia noastră catolică! Te reneg!

- Cum crezi tu, tată. Eu vreau doar să-i las mamei această superbă blană de nurcă și să vă dau carnetul acesta de economii de 5.000 € și titlul de proprietate asupra casei pe care tocmai v-am cumpărat-o, cu 10 dormitoare, 10 băi și piscină. De asemenea vă invit să petreceți Sărbătorile pe iahtul meu...

Tatăl întreabă:

- Ce ziceai că ai devenit?

Fata începe din nou să plângă și spune:

- O prostituată, tată...

- O, Doamne, ce m-ai speriat! Am înțeles protestantă!...

P.S.: Tot vorbeam despre părinți...vă mai amintesc o dată că ăsta e mail trimis de un tată fiicei lui...dar fiind vorba de tatăl meu se scuză :D

Somn ușor!
Iulia F.

Some Music.

2011-06-10T08:41:00.001+03:00

Sunt sigură că mulți dintre voi ați auzit melodia care o tot pomenește pe Barbra Streisand.

Eh..astăzi am pentru voi varianta românească..se putea să nu plagiem noi așa o melodie?

Enjoy!

Iulia F.

Mama.

2011-06-09T09:14:00.006+03:00

Ce credem că știe mama?

La 4 ani - mama știe tot.

La 8 ani - mama știe multe.

La 12 ani - mama nu știe tot.

La 14 ani - mama nu știe nimic.

La 16 ani - mama mea? ce știe ea?

La 18 ani - bătrâna asta a copilărit cu dinozaurii.

La 25 de ani - posibil ca mama să știe ceva despre asta.

La 35 de ani - înainte de a decide vreau să mă sfătuiesc cu mama.

La 45 de ani - precis că mama poate să mă îndrume.

La 55 de ani - ce ar fi făcut mama în acest caz?

La 65 de ani - de-aș fi putut să vorbesc despre asta cu MAMA...

Nu îi pot înțelege pe cei care nu-și respectă sau iubesc mama, sau chiar ambii părinți, și nu am niciun fel de respect pentru ei. Îmi pare rău, dar pentru mine părinții reprezintă totul, datorită lor am ajuns unde sunt, datorită lor sunt ceea ce sunt. Poate mai și greșesc câteodată, dar cu toții greșim, e firesc omenește. Sunt alții care nu își au părinții lângă ei și ar da orice în schimb pentru a-i avea, așa că, vă rog, prețuiți ceea ce aveți.

Love Your Mom and Dad!

Iulia F.

No fear of heights.

2011-06-07T23:58:00.010+03:00

Am o problemă. Mare! Până nu de curând eram...nerecunoscătoare pentru înălțimea cu care am fost înzestrată. Bine, complexată sunt în continuare, însă nu vreau să mă mai leg de nimicuri.

Încerc să nu mă mai plâng de faptul că nu găsesc pantofi cu talpa joasă frumoși, și că toată atenția designerilor se îndreaptă spre cei cu toc.

Am reușit să trec și peste modul în care huliganii anonimi pitici strigă după mine pe stradă în toate felurile sau peste acela în care prietenii, neintenționat, îmi mai aruncă un: păi ce, îți iei tocuri? pentru?

Nu îmi mai pasă că majoritatea fetelor cu care mă înțeleg cel mai bine sunt mai mici decât mine de statură (a nu mă înțelege cineva greșit, nu e vorba de înălțimea lor, ci de a mea), iar peste glumițele din liceu oricum am trecut de mult.

Întrebările ”ce înălțime ai?”, ”ai mai mult de 1,80?”, ”porți 40, nu?” deja au devenit adevărate clișee pentru mine, și mă bufnește râsul de fiecare dată când le aud, în special atunci când una din întrebările astea vine imediat după: ”cum te cheamă? câți ani ai? unde înveți?”, sau chiar undeva între.

Da, am 1 m și 80 cm și port 38/39 la pantofi. Fix atât. Nu mai mult, și nu mai puțin. Nimeni nu știe mai bine decât mine ce înălțime am, și ar fi drăguț dacă nu v-ați mai contrazice cu mine doar pentru că unul dintre voi vrea să pară mai înalt.

Mama a fost dintotdeauna speriată de viteza cu care am crescut în înălțime și a avut grijă să mă măsoare cât de des posibil și cu foarte multă meticulozitate, iar dacă vreți să vă demonstrez mai există încă înțepăturile de cuțit pe tocul ușii de la bucătărie. De asemenea, am trecut prin mâinile a 3 agenții de modeling, și mi-au luat toate măsurile posibile n oameni, de n-șpe ori.

Se poartă acum ca băieții să susțină că au 1, 85 - 1, 87, ei fiind cât mine, sau mai mici. Nu am nimic cu înălțimea nimănui, mai ales din cauza complexului meu, dar nu mai mințiți!! sau mă rog, măsurați-vă corect înainte să vă contraziceți cu cineva pe problema asta. Mult prea rar fac glume pe seama persoanelor mici de statură, și nu-mi permit cu oricine, de asta nici nu am înțeles vreodată de ce eu trebuie să fiu motivul de glumă al tuturora. Dar în fine, după cum ziceam, am trecut peste toate astea.

Am rămas însă cu o mică problemă, care se transformă într-una din ce în ce mare. Băieții mai mici decât mine de statură care mă...vânează?! Bine, hai, care încearcă să mă cucerească. Mi se întâmplă atât de deeeeeeeeeeees, și nu îi pot înțelege. Da, dragostea contează, și aparențele înșeală, și fizicul nu este important, și câte și mai câte.

Cel mai mult m-a uimit mama când a încercat să mă facă să înțeleg că ar trebui să mă opresc din căutat băieți înalți, pentru că ”noi, fetele înalte, toate vrem băieți înalți, dar se găsesc mult prea greu, și băiatul e chiar bun”. Poa' să fie cel mai bun, dar dacă criteriul înălțimii e prima calitate pe care eu o vreau la un băiat/bărbat, pe cei mai mici decât mine nu-i pot vedea decât ca pe niște amici.

Nu pot și nici nu vreau să mă chinui să îmi placă unul mai mic de statură decât mine. Repet, nu am nimic cu persoanele mici de statură, nu am râs niciodată de cineva ”hahaha uite ce mic e ăla/aia”, dar am anumite standarde și vreau să mi le respect, pentru ca în același timp să mă respect pe mine, și nici nu văd de ce ar trebui să mă mulțumesc cu puțin.

Nu știu la ce se gândesc băieții mai mici decât mine când încearcă să mă cucerească..chiar nu știu, și cred că voi rămâne cu dilema asta mult timp. Mi s-a întâmplat odată să vină un băiat la mine, mai mic cu vreo două capete, și să-mi spună că lui îi plac fetele înalte și că i-ar plăcea să mă cunoască mai bine. Sunt atâtea fete mici de statură, de ce să vină la mine??

Cum ar fi să merg pe stradă de mână cu cineva mai mic decât mine cu 10 cm? Dar să mai port și pantofi cu toc? Exemplul cel mai bun este cuplul format din Monica și Irinel. Oribil. E posibil să fie un cuvânt cam aspru, dar dintotdeauna mi s-a părut așa și nu am de gând vreodată să ies cu un băiat mai mic decât mine. Nu pot, îmi pare rău. Poate să aibă toate calitățile din lumea asta, pentru mine dacă nu este înalt nu există ca un potențial iubit.

Aș putea face o asemănare cu întrebările de la începutul unui chestionar destinat cercetărilor:

Î: Ai 1,80 m sau mai mult?

R1: Da.

R2: Nu. (Stop interviu).

Lucrurile sunt foarte clare pentru mine, și cu siguranță nu mai există cale de întoarcere. Nu există posibilitatea de a forma un cuplu alături de un băiat mai mic decât mine de statură. Poate veți spune că sunt ipocrită, superficială, etc., eu însă recunosc, problema e la mine. Ea nu se va schimba niciodată, pentru că refuz să mă aplec să-mi sărut iubitul sau să-l îmbrățișez, chiar consider că merit mai mult și nici nu vreau să fiu toată viața targetul glumelor de prost gust. Punct.

O zi minunată!
Iulia F.

Retusuri...?!

2011-06-06T12:37:00.008+03:00

Photoshop? Sau nu?

Enjoy!

Iulia F.

Man Down.

2011-06-04T02:49:00.003+03:00

I just shot a man down...Îmi pare rău, nu a fost cu intenție :D

Enjoy!

Iulia F.

Pretty Woman.

2011-06-03T21:47:00.011+03:00

Sunt abonată de ceva vreme la newsletterul unui site cu știri, iar astăzi una dintre știri avea titlul următor: ”FOTO. Șoc în modă. Cealaltă față a anorexiei. Coperta neașteptată pentru Vogue.” Intru pe respectivul site să văd ce s-a mai întâmplat, ce anorexică a mai murit și dau de alt titlu: ”Un nou prototip de femeie. Tot ce știam despre modele va fi dat uitării. FOTO.”

Este vorba mai exact despre revista Vogue Italia, a cărui copertă conține o fotografie cu 3 modele grase. De fapt grase e fooooarte mult spus, [mai ales după o vizită în S.U.A.] sunt niște femei normale, superbe, cu forme bine definite, care ar da pe oricine pe spate...bine, din punctul meu de vedere. Posibil să nu gândească toată lumea la fel, posibil ca bărbații să prefere modelele construite din scobitori.

”șoc în modă”, ”copertă neașteptată”, ”un nou prototip de femeie”. Prima mea reacție a fost: să mori tu??! un nou prototip de femeie? dar noi, cele care suntem departe de a fi anorexice, ce am fost până acum?? mutanți? pe bune??!!!

”tot ce știam despre modele va fi dat uitării” - aici vroiam de fapt să ajung.

În fiecare an se face câte o campanie anti-anorexice/ anti-modele anorexice. Se face puțină vâlvă, niște numere de revistă dedicate femeilor/modelelor normale sau chiar celor supraponderale, niște interviuri, vedete care își spun povestea sau care dezbat subiectul, designeri care promit să nu mai aleagă modelele anorexice pentru show-urile lor, și multe altele. Din păcate, în fiecare an, aceștia rămân cu promisiunea.

Eu am fost model timp de 2 ani, după care am luat o pauză pentru că trebuia să învăț pentru BAC și m-am îngrășat aproximativ 3 kg. Când m-am mutat în București pentru facultate, am fost la agenția cu care lucram și mi-au spus că trebuie neapărat să slăbesc. Eu îmi spuneam ”nu e greu, sunt 3 kg, sunt obișuită să mănânc puțin, le dau jos repede”. Din păcate, corpul meu în timp s-a schimbat, voința nu mai era aceeași, sport nu mai făceam, îmi schimbasem și mediul de viață și mi-a fost mult mai greu să slăbesc. Din cauza curelor pe care le-am făcut, din dorința de a fi din nou în centrul atenției pentru câteva ore pe lună, am reușit doar să mai pun niște kilograme în plus.

Nu sunt grasă, sunt absolut normală, și ies mult prea rar în fuste scurte în public pentru că sunt mereu agasată de diverse ”personalități”. Cred că sunt chiar mai slabă decât fetele din imagine, dar dacă mă duc acum la agentul meu și îi spun că vreau din nou să lucrez probabil va râde de mine, și dacă nu o va face, îmi va spune că trebuie să dau jos vreo 10 kg, fără să exagerez. La suprafață se vorbesc multe, se promit multe, se discută, se dezbate, dar pe cei din domeniu chiar nu-i interesează, ei își văd de treaba lor și își dau toată silința în fabricarea pe bandă a anorexicelor. Pardon! a supermodelelor.

Eu când arătam perfect...pentru ei.

[Isabelle Caro - modelul care a murit în 2010]

Eu sunt de părere că modelele trebuie să arate bine, să fie aproape de perfecțiune, mai ales cele care prezintă pentru designerii importanți, și sunt atâtea care îmi plac și care arată excepțional fără să fie anorexice. Din păcate cele care sunt mai aproape de normalitate sunt deja cunoscute și dorite de toți designerii, dar majoritatea modelelor arată ca niște scânduri, plate, sau mai rău, unele încep să aibă și ”găuri”, ceea ce e chiar disprețuitor.

Bineînțeles, aș prefera ca toate modelele să arate ca cele de pe coperta Vogue, ca niște femei adevărate și sexy într-un mod sănătos, și aici mă refer la psihic, nu neapărat la corp, dar cred că este greu să găsești fete care să aibă ceva kilograme în plus și să nu aibă pic de celulită, pentru că și asta ar fi dizgrațios. În cazul în care s-ar cere numai modele de genul acesta, sunt sigură că ar fi o mulțime care s-ar strădui și ar munci serios pentru a satisface nevoile designerilor.

Sunt de părere că cerințele designerilor nu se vor schimba prea curând, cel puțin nu cu o campanie atât de mică și nu cu atitudini de genul: ”un nou prototip de femeie”. Deja îmi imaginam, gata, au trecut toți la modelele de tip androgin, ceea ce nu mă deranjează în vreun anume fel, dar este cam neobișnuit. Este un vis foarte frumos, îmi pot imagina un runway show cu modele ca cele de pe coperta Vogue, dar este mult prea departe de realitate.

Mai rău este că toate fetele vor să arate ca modelele lenjeriilor Victoria's Secret și sunt atât de multe fete anorexice. Eu dacă mai continuam mult dădeam în bulimie, și sinceră să fiu nu știu care boală e mai rea. De multe ori mi s-a întâmplat să mi se ceară sfatul în cure de slăbire și de fiecare dată mi-am sfătuit prietenele să nu se chinuie să slăbească pentru că nu vedeam rostul, mi se părea o muncă în van, și plus de asta, toate arătau/arată foarte bine. Eu dacă nu aș fi trecut prin lumea modei aș fi fost un om normal fără să-mi bat capul cu dietele de slăbire, dar acum am o minte și un corp care vor rămâne cu sechele pentru tot restul vieții.

Sunt foarte curioasă cum vor decurge lucrurile după numărul din iulie al revistei Vogue Italia, voi încerca chiar să găsesc una, dar chiar nu cred că se va renunța la modelele subponderale, iar prototipul femeii perfecte care este promovat peste tot în lume și care ne este prezentat pe toate căile mass-media ne va urmări într-un mod la fel de excesiv.

Enjoy!

Iulia F.

Me, myself and I.

2011-06-01T10:47:00.011+03:00

Unii se plâng că nu au prieteni, că sunt singuri.

Alții se mândresc cu numărul mare de prieteni pe care îi au.

Mulți... se amăgesc cu miile de prieteni de pe Facebook. Trist..foarte trist.

Mult mai mulți se plâng că au o mulțime de amici, oameni pe care îi salută când îi întâlnesc pe stradă, dar că nu au prieteni în adevăratul sens al cuvântului.

Eu...în urmă cu doi ani mă plângeam mereu de faptul că mă săturasem să fac totul singură. Abia venisem în București și la început totul părea foarte bine..dar în timp mi-am dat seama că eu de fapt sunt singură de dimineața până seara. Locuiam aproape singură...cafeaua o beam singură, mâncam singură, mergeam la facultate singură, ajungeam acolo...vorbeam cu colegii, dar totul era strict despre cursuri, profesori și proiecte.

Mergeam la cea de-a 2a facultate, unde eram și mai singură decât la cealaltă, singura diferență era că la Drept [Spiru Haret] chiar vroiam să rămân singură. Mergeam la cumpărături singură. Și din nou, mâncam singură. Seara...eram tot singură.

Acum...sunt înconjurată de o mulțime de oameni, pe unii îi plac mai mult, pe alții deloc...pe unii îi vreau, pe alții nu...Am ajuns la concluzia că uneori e foarte bine să fii singur, să ai momente doar pentru tine, în care să poți face ce vrei și cum vrei.

Am descoperit că îmi place să-mi beau cafeaua singură dimineața răsfoind paginile web-ului, sau și mai mult, la o cafenea. E timpul meu...stau cât vreau, mă gândesc la ce vreau, îmi fac planuri pentru o durată scurtă sau lungă de timp. Sunt eu cu mine. Îmi place să-i observ pe cei din jur, să-i văd cum se chinuie să găsească subiecte de discuții comune sau cum sunt atenți la fiecare mișcare pe care o fac.

Adooooor să călătoresc singură. Vizitez ce vreau, când vreau, cum vreau, și cât vreau, de preferabil cât mai mult pentru că nu-mi place să pierd nimic. Pot să îndur de dimineață până seară foamea, setea, lipsa unei toalete, durerea de picioare, ploaia, ninsoarea, căldura, atât timp cât eu vizitez tot ce mi-am propus sunt mai mult decât mulțumită.

Ador să fac cumpărături singură. Nu trebuie să stau după nimeni, alerg de la un magazin la altul dacă așa am eu chef, și îmi iau ce haine cred eu că mi se potrivesc, fără părerea nimănui, pentru că într-un final oricum fac alegerea potrivită.

Îmi place să locuiesc singură. Îmi place să merg la cursuri singură. Îmi place să merg la sală singură. Îmi place să alerg singură. Îmi place să conduc singură, ziua dar mai ales noaptea. Ascult ce muzică vreau eu, conduc cum vreau. Îmi place să merg la bibliotecă singură, îmi place să învăț singură.

Mi-ar plăcea enorm, ca după ce termin cu toate examenele și cu licența, să plec în Delta Dunării...singură, timp de o săptămână cu 3 cărți bune, fără laptop, fără telefon, fără mașină, singură...eu cu mine.

Am prieteni buni... foarte buni. Am una dintre familiile cele mai ”tari” pe care le-am cunoscut. Sunt de acord că nu pot face chiar totul singură, și că de multe ori am nevoie de prieteni, de oamenii dragi mie, și nu doar că am nevoie de ei, dar îi și vreau, din adâncul inimii, însă uneori e atât de bine singur.

De la ce vin toate astea? De la filmulețul de mai jos.

Enjoy!

Iulia F.

Nicole Scherzinger.

2011-05-31T22:40:00.003+03:00

Ascult de câteva zile o melodie simpatică cu un ritm plăcut și care îmi face dor de dansat. După cum am mai spus, de obicei nu ascult versurile unei melodii, iar astăzi, fără să vreau, în timp ce ascultam melodia desigur, aud ceva ce mi se părea că sună cam așa: ”Me like the way that you kiss my..yeah yeah yeah, me like it”..și am rămas ceva de genu..stai..ce?! kiss what?

Nu sunt genul de persoană care să afișeze o expresie de ”două puncte o” la auzul unor cuvinte, în cazul de față versuri mai deocheate, sau chiar porno, doar că sunt obișuită să le aud în melodiile unor persoane ca Grasuu XXL sau Paraziții sau etc.

Am vrut să verific dacă am auzit bine sau dacă e de la învățat, așa că am dat un search pe Google. Și ghici ce?! Am auzit bine, și ca bonus, am mai dat peste unele, care m-au amuzat la fel ca și celălalt...dar.. doar datorită persoanei care le cântă...atât...Nicole mă obișuise cu ”holding hands never made me feel this way, so special boy its your smile”.

Soooo..here is the bonus:

”Me like the way that he put it on me

me like the way that he push up on me

me like the way that he goin down down down” - aici nu sunt foarte lămurită încă, iar ea nu este pe ilustrul mess ca să-i cer părerea, așa că poate mă ajută careva dintre cei care citesc postul..măcar unul din 4 :D

”I like the way that you talk dirty

Don't wash your mouth out I like it dirty

You like to please yeah yeah me like it” - ăsta e mai ușurel puțin...

”Do you real good for your lay it down good for you yeah

he got that

all my girls if your man put it down let me hear you say yeaah

all my ladies if you man put it down let me hear you say yeaah

do he work that?

how you like that?

when he throw the bone attcha do you bite back?

say yeah all my girls say yeaah

if he makes you feel good” - aici sunt și mai mult indusă în eroare....dar pe la osu' ăla aruncat spre ea sau spre cele care se simt ”fetele ei” sună puțin cam...s&m..

Mda...ce să zic..porn..but subtle...:

Enjoy!
Iulia F.

Repede.

2011-05-29T09:44:00.007+03:00

Pentru că trebuie să mă întorc rapid la învățat voi împărtăși cu voi un video care sper că va vorbi de la sine, pentru că eu nu prea am timp să vorbesc pentru el :D

Și totuși..mai pe scurt: toate melodiile faimoase au aceeași bază formată din patru acorduri.

Enjoy!

Iulia F.

P.S.: Este una dintre cele mai superbe zile de anul acesta de până acum, faceți ceva frumos pentru voi!

Early post and music.

2011-05-27T07:15:00.011+03:00

Femeia își lasă amprenta peste tot, până și în marketing. Astăzi am dat peste un titlu de carte despre care chiar cred că merită citită:

"Marketing to women: How to understand, reach and increase your share of the world largest segment." (Martha Barletta)

"Marketingul pentru femei: Cum să înțelegi, să influențezi si cum să-ți intensifici contribuția în cel mai mare segment al lumii ."

În ultimul timp femeile ocupă din ce în ce mai mult un loc important în mintea specialiștilor de marketing, sau cel puțin așa ar trebui să fie. În societatea modernă femeile reprezintă de la 40 până la 60% dintre consumatori, sau mai exact dintre cumpărători. Acestea au putere de decizie în ceea ce privește majoritatea cumpărăturilor făcute în gospodărie și nu numai.

Pe lângă asta, femeile sunt mai predispuse la a recomanda și altora mărci care sunt pe placul lor sau care le-au impresionat. În plus femeile sunt mai fidele unei mărci decât un bărbat.

Morning song:

Minunat cântec, nu-i așa? Îmi îmbunătățește de fiecare dată starea, chiar și numai după 4 ore de somn. Noroc de Cabral că mi-a amintit de ea. :)

Enjoy and Have a Great Day!

Iulia F.

26 mai

2011-05-26T11:17:00.015+03:00

Câteva curiozități despre această zi minunată și însorită...în care eu [alături de colegii mei de la Marketing] stau în casă și lucrez pentru facultate. Dar nu e problemă, trecem noi și peste asta, nu-i așa, grupa 1736? :D

Astăzi Lenny Kravitz ar trebui să-și sărbătorească cei 47 de anișori. Ce drăguț, e născut în același an cu tatăl meu - 1964. Unde nu s-ar îmbrăca și tata așa ;))

Un eveniment mai puțin fericit pe această dată a fost cînd Ștefan Bănică Senior ne-a părăsit. May He Rest In Peace. (n. 11 noiembrie 1933 - d. 26 mai 1995)

Enjoy!

Iulia F.

Lectie de numerologie.

2011-05-24T14:40:00.010+03:00

Nu știu foarte multe despre numerologie, am citit cu ceva timp în urmă un articol pe un blog, am încercat eu să fac niște calcule acolo, dar pentru că nu erau instrucțiuni exacte (ca pentru..necunoscători :D), nu îmi ieșeau și apoi mi-am pierdut interesul. Acum am descoperit un alt articol despre asta, mi-am adus aminte din nou, și am început să răsfoiesc Web-ul în vederea unei mici cercetări despre numerologie.

Pentru cei ce nu știu, numerologia este studiul numerelor care determină și reflectă caracteristicile, talentele, motivațiile și drumul în viață. M-a interesat acest subiect deoarece cuprinde calcule și puțină logică, dar nu sunt pasionată de horoscop, ghicit în palmă/cafea/etc. și nici de ceea ce prevăd unele site-uri de numerologie. Există o hartă a numerelor formată din cifre de la 1 la 9 și pentru a-ți afla numărul...destinului (partea asta nu prea îmi place, aș prefera simplu: numărul tău), trebuie să aduni cifrele care formează data ta de naștere.

De exemplu eu sunt născută în data de 30.10.1989. Calculul va fi în felul următor:

3+0=3

1+0=1

1+9+8+9=27; 2+7=9

=> 3+1+9=13; 1+3=4

Numărul meu este 4, iar pentru a afla mai multe detalii despre acest număr am apelat la Google Search, și am deschis primele două site-uri cu informații despre numerologie. Unul fabula despre ”drumul în viață predestinat mie”, iar celălalt m-a caracterizat binișor, câteva dintre expresiile care mi-au plăcut sunt acestea: ”buni observatori, nu le scapă nimic”, ”sunt cei care despică firul în patru”, ”doresc să se realizeze în general pe plan material și social, nu au timp să se gândească la himere”, ”se enervează rar, dar atunci când nu se mai controlează pot să facă lucruri necugetate”.

O descoperire mai recentă este numerologia anului 2011, și am o vagă impresie că are un aer asiatic. În acest an vom experimenta patru date calendaristice diferite: 1.1.11 (1 ianuarie 2011), 11.1.11 (11 ianuarie 2011), 1.11.11 (1 noiembrie 2011), 11.11.11 (11 noiembrie 2011).

De asemenea, adună ultimele două cifre ale anului în care te-ai născut cu vârsta pe care o împlinești în acest an, iar rezultatul va fi pentru oricine 111.

De exemplu, anul meu de naștere este 1989, iar vârsta pe care o voi împlini este 22

Calculul va fi: 89+22= 111.

Potrivit Feng Shui, anul 2011 este anul banilor, iar luna de bun augur va fi octombrie, și va avea 5 zile de luni, 5 sâmbete , și 5 duminici. Nu prea știu ce semnifică ”anul banilor”, dar se spune că acest lucru se întâmplă o dată la 823 ani, iar acești ani se numesc ”moneybags”.

享受,

尤利亞樓.

Weird.

2011-05-21T20:44:00.007+03:00

Locația: Pe undeva prin ASE.

I wish you a great evening and a pleasant Sunday!

Iulia F.

RockFm ...si gaina.

2011-05-16T23:35:00.004+03:00

După cum am mai spus și în alte articole, în ultima vreme m-am săturat de toate melodiile noi de pe piață, și nu mai știu ce radio să ascult, și ”butonez butoanele” întruna până să dau de ceva care să sune plăcut pentru urechile mele. De câteva zile, vreo 2 săptămâni mai exact, am dat peste RockFm, care mi se pare foarte ok. Nu foarte multe știri, publicitate, dacă îmi aduc aminte bine..deloc. Plus că mai spun și chestiuțe faine..azi de exemplu a fost ceva de genu: Soooo..who was first? Chicken or Salmonella? [traducere: care a apărut prima? găina sau salmonela?] Acum nu mai pare cine știe ce glumiță, dar mi-a înseninat cam jumătate de oră din zi...

Enjoy!

Iulia F.

Plimbare in parc.

2011-05-13T20:43:00.009+03:00

În weekend se anunță vreme super caldă...28 de grade Celsius...este musai să mergem în parc, după atâta vreme de frig și ploi. Dacă duminică 15 mai, aveți de gând să mergeți în Parcul Herăstrău din București vă sfătuiesc să vă luați și pantofii de sport, pentru că va avea loc un cros în jurul parcului.

Este vorba despre Crosul Forever ”Fii sănătos cu Aloe Vera”, care a ajuns la cea de-a 8a ediție, anul acesta fiind cea de-a 3a ediție la care voi participa și eu. La prima ediție am ieșit pe locul 64 la categoria de vârstă 15-19 ani pentru femei, și am luat premiul mențiune dar la categoria de distribuitori. S-ar putea să mă înșel cu locul 64, dar țin minte că anul trecut am reușit, după 2 luni de antrenament, să ajung pe locul 54, și eram bucuroasă că am mai dat jos 10 locuri. A fost distractiv, mai ales că am alergat în jur de 20 de minute pe ploaie, și mi-a plăcut că nu s-au lăsat prea multe persoane intimidate de vremea urâtă. Anul acesta nu am mai avut timp de alergat în parc pentru a mă antrena, însă de-abia aștept să dau totul din mine pentru 20 de minute.

Traseul are o lungime de 4 kilometri, și se va desfășura pe următoarea rută: Piața Charles de Gaulle (intrarea în Herăstrău de la stația de metrou Aviatorilor), Bd. Constantin Prezan, Șos. Kiseleff, Piața Victoriei (unde vor fi și niste standuri cu pahare de apă oferite de staff-ul Forever Living Products), Bd. Aviatorilor și din nou Parcul Herăstrău, unde se va termina plăcerea unui jogging de weekend.

Înscrierile se vor face în aceeași zi, începând cu ora 8.30 a.m., iar startul va fi dat la ora 10.00 a.m. de către Dna. Violeta Beclea. Vor mai fi pe acolo si Dna. Elisabeta Lipă, Fly Project și cu siguranță un antrenor sau o antrenoare de fitness pentru a ne face încălzirea.

Vor exista și multe premii, câte un premiu pentru fiecare categorie de vârstă, femei și bărbați, plus o tombolă pentru toți participanții, și vă spun din experiență că se dau premii de la prosoape și șepci până la biciclete și electronice, sau cel puțin așa a fost la edițiile trecute.

Categoriile în care vom fi împărțiți sunt: până la 14 ani, 15 - 19, 20 - 34, 35- 44, 45 - 60, și peste 61 de ani, atât pentru femei cât și pentru bărbați.

Nu știu voi ce faceți, dar pe mine mă găsiți acolo.

Bbye now and I hope to meet you there!

Iulia F.

Sputnik

2011-05-08T15:03:00.013+03:00

În urma unei cercetări online pentru ceea ce în final se va numi lucrare de licență, am dat peste o informație care s-ar putea să fie cât de cât interesantă.

Presupun că ai auzit de Sputnik...Și dacă nu știi mare lucru despre această denumire, te voi ajuta să aprinzi un beculeț. Este vorba despre Programul Sputnik, o serie de misiuni spațiale, însă voi rezuma câteva chestiuni despre Sputnik 1. Acesta a fost primul satelit artificial din lume și a fost lansat de către Uniunea Sovietică la sfârșitul deceniului al șaselea al secolului trecut, mai exact pe 4 octombrie 1957.

Poate te întrebi de ce pomenesc de un asemenea moment plictisitor..eh, acest Sputnik este ”vinovat” de apariția Internetului, și datorită lui îmi poți citi acum articolul.

Știm cu toții despre ”râca” dintre S.U.A. și Rusia, și era inevitabil ca cea dintâi să nu riposteze la succesul celei din urmă. Așa că ARPA, un departament de cercetare din cadrul Pentagonului a pus în funcțiune proiectul ARPAnet ca reacție a lansării satelitului Sputnik.

Unul din obiectivele ARPAnet era crearea unei reţele între mai multe calculatoare, care să nu fie distrusă datorită atacurilor asupra sistemului. Încet, încet s-a dezvoltat în așa măsură încât de la o rețea de 4 PC-uri ce lega 4 mari universități americane între ele, s-a ajuns la peste 1 730 000 000 de utilizatori ai Internetului în toată lumea (prea multe zerouri? în traducere: 1,73 miliarde) și a devenit indispensabil pentru foarte mulți dintre noi.

Câteva statistici din anul 2009.

Email

- 90 trilioane - numărul de emailuri trimise în 2009

- 247 miliarde - numărul mediu de emailuri trimise într-p zi

- 1,4 miliarde - numărul de posesori de email din lume

- 100 milioane - noi utilizatori de email față de anul anterior

- 81% - numărul de emailuri care au fost spam

- 24% - creșterea spamului față de anul trecut

- 200 miliarde - numărul de spamuri pe zi

Website-uri

- 234 milioane - numărul de site-uri în decembrie 2009

- 47 milioane - numărul de site-uri noi în 2009

Enjoy!

Iulia F.

Funny?!

2011-05-08T12:55:00.009+03:00

Astăzi am dat peste ceva oarecum amuzant, tipic românesc...o glumă mai..macabră aș putea spune...sadică :)

I hope you enjoy it!

Iulia F.

2011-04-17T20:53:00.005+03:00

Astăzi, de Florii, am o mică povestioară pentru voi.

Dumnezeu a creat lumea (omenirea) în patru zile.

În prima zi a creat câinele şi i-a spus aşa: ”Tu vei trăi 20 de ani, vei fi sociabil, vei lătra la toți cei car vor trece prin fața casei pe care o păzești, vei da sfaturi, vei fi un prieten adevărat”. Câinele îi spune: ”Dar e prea mult să latru timp de 20 de ani, nu vrei să-mi dai doar 10 ani, și să iei 10 înapoi?” și Dumnezeu a fost de acord.

A doua zi a creat maimuța, și i-a spus: ”Tu vei trăi 20 de ani în care vei distra pe cei din jurul tău, îi vei înveseli și îi vei face să râdă.” Maimuța a răspuns: ”20 de ani în care să mă maimuțăresc și să fac pe nebuna? Nu, nu, asta e prea mult! Nu vrei să-mi lași doar 10 ani, și 10 să-i iei înapoi?”, și Dumnezeu a fost de acord din nou.

A treia zi Dumnezeu a creat vaca, și i-a spus: ”Vaco, tu vei trăi 60 de ani în care vei munci, vei întemeia o familie, vei face copii, vei avea grijă de ei și vei da lapte.” Vaca a spus: ”Dar asta este o viață foarte grea, și Tu vrei să trăiesc 60 de ani? Nu vrei să-mi dai doar 20 de ani și să iei 40 de înapoi?” și Dumnezeu a acceptat și de această dată.

A patra zi a creat omul și i-a zis: ”Tu vei trăi 10 ani, este de ajuns să înveți esențialul, să trăiești liniștit, fără griji și să iubești.” Omul a spus: ”Dar 10 ani e prea puțin pentru o viaţă atât de bună. Nu vrei să-mi dai pe lângă aceştia şi cei 10 ani care au rămas de la câine, cei 40 de la vacă si cei 10 de la maimuță, ca să am timp să mă bucur de viață așa cum trebuie?” Dumnezeu a zis: ”Bine, atunci, 10 ani te vei distra, 40 de ani îți vei întemeia o familie, vei avea copii, și vei munci ca să-i poți întreține, iar ultimii 10 ani vei da sfaturi celor din jurul tău, vei veghea asupra familiei tale și te vei bucura de nepoți.”

My present for you:

Enjoy!

Iulia F.

Mon Talentueux Ami

2011-04-13T10:55:00.002+03:00

Catalin Palosanu - click

Catalin Palosanu - click 2 :)

Enjoy!
Iulia F.

Oua chinezesti. Oua false. Oua contrafacute.

2011-04-12T15:26:00.014+03:00

,Astăzi am dat peste un articol al cărui titlu părea interesant...şi puţin...ciudat :D...l-am citit şi nu reuşesc încă să-mi dau seama dacă am fost păcălită sau nu, aşa că am decis să îl împărtăşesc şi cu alte persoane.Titlul spune aşa: "Ouăle chinezeşti făcute de mâna omului au ajuns şi în România."

Mai jos urmează: "Cel puţin pe calea web-ului. Un email cu aer de hoax, viralizat rapid pe netul autohton, spune că pentru nişte ouă false, făcute cap coadă în China, e nevoie doar de carbonat de calciu, amidon, răşină, gelatină şi alumină." N.B.: Autorul spune că este vorba de un email cu aer de hoax, şi nu un hoax get-beget.

Să mergem mai departe cu prezentarea teoriei din respectivul email.

În China există şcoli false şi chiar clase care predau o varietate de tehnologii de fraudă flagrantă; chiar şi ouăle pot fi fabricate din materiale chimice, care se pot chiar prăji. Acesta este în prezent cel mai popular curs de falsificare.

Pasul 1: Procurarea de materii prime

Folosind 7 tipuri de materiale chimice, cele din poza de mai jos.

Ouăle false se fac din carbonat de calciu, amidon, răşină, gelatină, alumină şi alte produse chimice.

Pasul 2: Producerea de ouă

Oul crud se formează în forma plină cam 2/3, se pun clorură de calciu, coloranţi, oul începe să capete forma cunoscută.

“Gălbenuşul de ou” se formează în matriţa rotundă. Se foloseşte “apa magică”, adică clorură de calciu.

Prin adăugarea unui pigment galben culoarea devine cea de gălbenuş de ou crud …

Pasul 3: Forma de ou

În matriţă se pune alb brut de ou la nivel de 1/3, la fel ca prima turnare, gălbenuşul de ou se introduce la fel ca găluştele în supă, totul se spală în apa magică, iar jumătatea de ou începe încet să se formeze. Forma de ou se lasă să se usuce 1 oră, iar după spălarea cu apă este gata.

Pasul 4

Liniile de cuplare a jumătăţilor de ouă se estompează prin cufundare în parafină şi carbonat de calciu, pentru formarea cojii în această soluţie, care se repetă de mai multe ori, până când coaja se întăreşte puţin. După clătirea în apă rece, linia de cuplare se estompează, iar în acest moment oul a căpătat forma finală.

Coaja tare este formată prin imersarea lor în parafină, apoi se lasă la uscat.

Coaja artificială de ou este foarte fragilă şi se sparge uşor.

În timpul prăjirii se formează multe bule mici, dar mulţi oameni nu remarcă diferenţa. Oul arată exact la fel, are gust mai bun decât cel adevărat, dar astfel creşte statistica persoanelor cu toxiinfecţii alimentare.

De ce se falsifică ouăle?

Din cauza banilor. Costul oului fals e de doar 0.55 Yuan/kg, în timp ce ouăle adevărate costă 5.6 Yuan/kg.

La sfârşit, autorul spune că s-a convins despre "autenticitatea" respectivului articol gugălind şi cerând sfaturile unui doctor nutriţionist şi al unui reprezentant al Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. Din declaraţiile repectivilor am găsit doar nişte "poate, nu cred, nu pare, nu mă pricep", însă ambii specialişti speră ca în cazul în care ar exista asemenea ouă, să nu apară şi pe piaţa românească.

Eu am gugălit vreo 2 secunde şi am dat peste nişte filmuleţe foarte interesante care îmi demonstrează existenţa ouălor false. Am reuşit să downloadez doar unul dintre filmuleţe, celălalt este aici. Accesaţi-l pentru că este şi mai interesant.

Toate ca toate, dar... pe bune??!?!?! OUĂ FALSE??! Vom ajunge să bem petrol în loc de sucul de fructe de dimineaţă. Groaznic!

Eat healthy!

Iulia F.