sâmbătă, 26 martie 2011

STINGE LUMINA!




In seara asta va fi Ora Pământului aka. Earth Hour, o oră pe care eu personal o "sărbătoresc" de când am auzit pentru prima oară de ea, asta fiind cu vreo 3 ani în urmă. Este vorba despre o zi în care timp de o oră trebuie să stingem toate luminile din casă, apartament, cameră de cămin, sau orice alt loc în care te afli la ora respectivă.

Este o campanie care a pornit din Australia, și prin care se încearcă conștientizarea uneia dintre cele mai mari amenințări actuale, schimbările climatice. În 2010, mai mult de 4500 de orașe din 128 de țări au participat la Earth Hour, moment în care campania a devenit cea mai mare acțiune de mediu din toate timpurile.

Astăzi la ora 20:30, fii alături de oamenii din celelalte 52 de orașe din România și STINGE LUMINA!.



Nu fi ignorant și nu spune: Eh! Campania merge foarte bine și fără mine. Ce rost are?
Schimbare în bine vrem toți, dar nimeni nu ia acțiune. Fă-o pentru tine și pentru copiii tăi!

Filmul de prezentare:


Eu voi stinge lumina. Dar tu?
Iulia F.

marți, 15 martie 2011

Gogol Bordello



Pe 9 martie am fost pentru prima oară în viața mea la un concert..să zicem, ceva mai mare decât cele de la Zilele Orașului Meu Drag. Nu sunt o foarte mare cunoscătoare a muzicii, nu rețin denumirile melodiilor, formațiilor, nici măcar versurile melodiilor care mă atrag. Îmi place să ascult muzică, sunt la al 2lea Ipod, dar în general am pe el melodii comerciale. Odată m-a întrebat cineva ce muzică ascult, iar răspunsul meu a fost: ce e pe la TV. Îmi plac melodiile ritmate, indiferent de genul lor, melodiile pe care să mă pot bâțâi.
În ultima vreme m-am cam săturat de tot ”ce e pe la TV” și de toate melodiile de prin cluburi, pentru că nu mai este nimic nou, sunt toate..una și aceeași, dar cu alte cuvinte. Așadar...am decis să mai caut și altceva, ceva nou pentru mine, ceva mai de calitate, și am dat peste Gogol Bordello.

Gogol Bordello este o trupă multi-etnică, Gipsy Punk, din SE-ul New York-ului, care a fost formată în 1999. La baza mixului muzical stă un Gypsy Two-Step, asemănător cu variantele est-europene de Ska, condimentat cu Punk, Metal, Rap, Flamenco, Cabaret, Roots Raggae, Italian Spaghetti Western Twang, Dub și alte sunete folosite de țiganii de pretutindeni. Poate crezi că am habar de stilurile menționate, dar..noup. Însă mă voi documenta cu siguranță pentru că am fost plăcut impresionată :D.

Membrii trupei s-au întâlnit la o nuntă în Vermont în 1998, toți fiind imigranți din Europa de Est, de aici și influențele țigănești. Astăzi fac parte din trupă: un ucrainean, doi ruși, un israelian, un etiopian, un ecuadorian, un american, o chinezoaică scoțiană și o thailandeză americană care reușesc să facă spectacole incendiare ajutându-se de acordeon, vioară (a fost cea mai tare!), tobe, trompetă, saxofon și de ce mai folosesc ei. Din câte am auzit, a fost și un român în trupă, însă nu am reușit să găsesc informații despre asta...încă. Pe lângă alte nume, au cântat cu Manu Chao (au concert în România peste vreo lună și vreau să fie a 2a mea experiență de acest gen) și cu Madonna, ea fiind fanul lor numărul unu. Click pentru video-ul cu, colaborarea ”Isla Bonita/Pala Tute”.

Solistul Eugen Hutz a dedicat o melodie ”prietenilor” de la Fanfara Ciocârlia și Taraful Haiuducilor, și deseori a ”vorbit” cu sala, sau mai bine zis, a încercat să vorbească în limba română. Nu prea am înțeles ce a avut cu sunetisul, că i-a cam dat câteva picioare în poponeț ca să plece de pe scenă.

Mi-a plăcut, e ceva nou pentru mine, și e o trupă care inspiră o explozie de energie, exact ce îmi place. Acum, când vreau să ascult ceva și nu mă pot hotărî ce, intru pe youtube, scriu ”Gogol Bordello” și apoi...totul e o aventură :).





Enjoy!
Iulia F.

duminică, 13 martie 2011

Vizita la Fabrica de Cioco


Acum 2 săptămâni am primit o invitație din partea unei prietene, pe care nu am putut să o refuz, ba mai mult, am zis Da! fără prea mult timp de gândire. Invitația era pentru o vizită la Fabrica de Ciocolată Primola, și…pe bune acum, cine nu ar vrea să facă parte dintr-un episod real How it’s made?!

Când am ajuns acolo, am așteptat în clădirea cu birouri, alături de alte persoane care și-au făcut rezervare (da, e cu rezervare online, nu poți merge orișicum :) ). Noi eram 4 fete cucuiete, și ne-am fi așteptat ca ceilalți să fie ca și noi, sau chiar mai tinerei, însă mai erau încă 3 cupluri, fiecare având in jur de 27 - 30 de ani. Asta ne-a mirat pe toate, dar cel mai mult am fost uimite de faptul că unul din cupluri era acolo pentru a 2a oară; la sfârșitul articolului îți vei putea da seama și tu de ce ar vrea cineva să revadă aceleași procedee de fabricare a ciocolatei la nesfârșit.

După vreo 10 minute de așteptare, un domn foarte simpatic îmbrăcat într-un costum din catifea ciocolatie şi joben, s-a prezentat ca fiind Ionuț Ciocolatescu, gazda noastră pe parcursul întregului traseu de fabricație al unui vis ciocolatiu. Ah ! da, știu, și eu credeam că vom fi conduși prin fabrică de Willy Wonka (N.B. pentru necunoscători : Filmul ”Charlie și Fabrica de Ciocolată”), dar nu pot spune că am fost foarte dezamăgită.

”S-a încercat cu pâine și sare, cu șampanie și cocktailuri de fructe, însă nimic nu spune mai cald și mai clar ”ești binevenit” ca CIOCOLATA” ne spun cei de la Primola înainte să ne aventurăm alături de maestrul nostru favorit, îmbrăcați corespunzător, toți în hăinuțe de laborator, de unică folosință.


Ni s-a prezentat fiecare etapă a procesului de fabricare al ciocolatei, și am putut observa cum boabele de cacao prăjite se transformă dintr-o simplă pulbere într-o delicioasă ciocolată, cu sau fără umplutură. Pe toată durata vizitei am fost acompaniați de o aromă mmmmmmmmmmyammy, însă cel mai dureros a fost să vedem sacii cu ciocolată, care sunt aruncați din cauza mărimii necorespunzătoare.

”Dumnezeu le-a dat îngerilor aripi, și oamenilor ciocolata”

O altă parte a fabricii cu o aromă și mai mmmmmmmmmyammy, este secția pentru biscuiți de toate tipurile, dar pentru că atunci când am ajuns noi acolo, se schimba tipul de biscuiți care urmau a fi fabricați, nu am văzut decât niște benzi goale. Am fost însă răsplătiți cu biscuiței la discrețieasta chiar acolo, în fabrică.

Concluzia ? O tehnologie impresionantă, roboți care lucrează de zor, o curățenie deosebită în toată fabrica, și niște doamne foarte simpatice care au grijă ca noi să primim în pachețelele Primola exact ceea ce merităm.

”Ciocolata nu este un substitut pentru dragoste, ci iubirea e un substitut pentru ciocolată”

Cei de la Primola au fost plini de surprize. La sfârșitul vizitei am fost primiți în supermegaextraciococamera, mai exact, o cameră plină cu ciocolată de care vrea inimioara ta. Imaginează-ți așa : o fântână de ciocolată cu lapte, un mini dozator cu ciocolată albă, altul cu ciocolată amăruie, fructe proaspete (kiwi, banane, ananas), stafide, cereale, alune de pădure, arahide, praline de care vrei, biscuiței, negrese (ultima lor invenție), cărticele cu rețete și multă voie bună.

Noi am plecat ultimele, era totul prea frumos, exact ca un vis, însă dacă știam că vom primi un pachețel super delicios și pentru acasă am fi plecat probabil mai repede.

Totul din camera cu bunătăți a fost mult mai bun decât ceea ce există în comerț, întotdeauna mostrele de produse vor fi mult mai calitative, si ce am avut în pachețel era mult mai proaspăt și mai delicios, așadar, dacă ești genul de persoană care obișnuiește rar să-și satisfacă astfel de pofte dulci, vizita pentru fabrica Primola este una mai mult decât binevenită.

Sfat 1 : Încercați totuși să nu faceți prostia să mergeți cu stomacul gol acolo, așa cum am făcut eu.

Sfat 2 : Nu mai sta pe gânduri și fă-ți o rezervare aici.


Enjoy!
Iulia F.

miercuri, 9 martie 2011

Din categoria "citate favorite"

”[...] poverty is not a vice, that's a true saying. Yet I know too that drunkenness is not a virtue, and that that's even truer. But beggary, honoured sir, beggary is a vice. In poverty you may still retain your innate nobility of soul, but in beggary - never - no one. For beggary a man is not chased out of human society with a stick, he is swept out with a broom, so as to make it as humiliating as possible; and quite right too, for as much as in beggary I am ready to be the first to humiliate myself. Hence the pot-house!”

”[...] sărăcia nu e un viciu, iată un adevăr indubitabil. Dar nici beția nu e o virtute - cu atât mai puțin. Însă mizeria, e un viciu. În sărăcie, omul își mai păstrează noblețea înnăscută a sufletului; în mizerie - nimeni, niciodată. În mizerie ești gonit din societate nu cu bastonul, ci măturat cu târnul, ca să fii cât mai umilit; și e drept acest lucru, pentru că în mizerie, omul e cel dintâi înclinat să se ultragieze. De aici și sămânța de beție.”

(Dostoievski)


Enjoy,
Iulia F.